De Dr. Hakim
Scoicile de mare
Am cules niște scoici de mare la Henoko din Okinawa. Henoko este locul în care SUA își mută baza militară împotriva dorințelor a 76.1% dintre locuitorii din Okinawa.
Am dat scoicile de mare drept cadouri unora dintre voluntarii afgani pentru pace pentru a-i ajuta să-și amintească povestea lui Okinawa.
„Țineți scoicile chiar lângă urechi. Se spune că poți auzi valurile și poveștile de pe țărmurile Okinawa”, am început eu, în timp ce îmi povesteam martorul despre eforturile nonviolente ale japonezilor obișnuiți de a pune capăt celor peste 70 de ani de baze militare americane în mijlocul lor, inclusiv de Ohata a fost rănit de poliția japoneză când s-a blocat cu alți japonezi într-un protest pașnicla porțile bazei Henoko.
Kitsu, un călugăr în vârstă care a organizat Okinawa Peace Walk la care participam, a remarcat în timpul unei cine cu orez lipicios, ridichi murate și alge marine: „Hakim, îmi amintești de „dugong”!”
M-a amuzat să cred că semăn cu lamantinul oarecum ciudat, pe cale de dispariție, care trăiește pe o anumită specie de alge marine găsite în mările Henoko.
Poate că doar atunci când ne dăm seama de asemănările pe care le împărtășim cu creaturi precum „dugongul” ne putem preocupa mai mult de posibila lor dispariție. Supraviețuirea dugongului poate depinde acum de proiectele guvernului SUA de „dominanță cu spectru complet” asupra Asiei, deoarece habitatul natural al dugongului este uzurpat de construcția unei baze militare americane.
Am avut privilegiul de a mă alătura unei echipe de oameni de știință și activiști care își scot zilnic „Bărcile Păcii” în zona de mare izolată de autoritățile SUA/japoneze cu geamanduri portocalii.
Bărcile Păcii aveau steaguri pe care scria „سلام”, adică „Pace” este arabă, un cuvânt folosit și de afgani pentru a se saluta unii pe alții. Mi s-a reamintit că bazele militare americane din Okinawa și Afganistan servesc drept rampe de lansare pentru același Mare Joc care se desfășoară în Asia.
Două doamne japoneze în vârstă erau obișnuite pe barcă, ținând pancarte pe care scria „Opriți munca ilegală”.
M-am gândit: „Cine a făcut din armata SUA stăpânii „legali” peste mările din Okinawa, peste „dugongul” a cărui supraviețuire amenință?” SUA au deja 32 de baze militare pe insulă, ocupând aproape 20% din întreaga suprafață de uscat a Okinawa.
Sprayul rece al valurilor m-a împrospătat. Bătaia moale a tobei interpretate de Kamoshita, un alt organizator al Okinawa Peace Walk, a dat un ritm plin de rugăciune.
La orizont se aflau canoiști japonezi care își făceau și ei protestele zilnice.
Activiștii de canoe la cordonul portocaliu-geamanduri.
Pe fundal se vede amplasamentul bazei militare americane de la Henoko
Căpitanul bărcii noastre a condus barca peste și peste cordon.
Bărcile Gărzii de Coastă Japoneze și Biroul de Apărare din Okinawa s-au apropiat și ne-au înconjurat.
Erau peste tot.
Ne-au filmat așa cum i-am filmat noi. Au emis avertismente pe telefoanele lor. Deodată, când barca noastră a luat viteză, o barcă a Gărzii de Coastă japoneză a urmărit.
M-am simțit ca și cum aș fi într-un film de la Hollywood. Nu-mi venea să cred că erau atât de neplăcuți față de câteva bătrâne japoneze, câțiva oameni de știință și reporteri și niște constructori de pace!
Ce nu au vrut să vedem? Focoase nucleare ascunse? Ce ordine au fost date de autoritățile japoneze și americane?
Garda de Coastă japoneză ne „alungă”.
Mi-am ținut camera neclintită, în timp ce barca lor părea să „încline” spre noi.
Bang! Swoosh!
Barca lor s-a lovit de partea noastră. Apa a plosat peste noi. Mi-am acoperit aparatul foto cu eșarfa albastră Borderfree și m-am întrebat pentru o clipă dacă paza de coastă se va urca în curând pe barca noastră.
Am simțit ce simțeau prietenii mei japonezi, că, în loc să fie în Okinawa pentru a-i proteja pe oameni, ei îi alungă de pe pământul și mările lor. Am văzut o mașină militară globală venind spre noi cu o scuză normalizată, ca de obicei, de „apărare” și Am înțeles rădăcinile uciderii bunicului meude armata japoneză în al Doilea Război Mondial.
Aceasta a fost doar una dintre multele încălcări ale armatei SUA/Japoniei în largul mării, fără să țină seama de „dugongi” și de viața naturală din interiorul și din jurul apelor.
Folosind o lupă de ochelari de vizualizare pe care i-am plasat deasupra bărcii noastre, am putut vedea puțin din frumosul coral și ecosistemul său. Din păcate, acestea pot fi distruse de armata americană cu banii contribuabililor japonezi, cu excepția cazului în care oamenii lumii alăturați-vă locuitorilor din Okinawa pentru a spune „Fără bază! Fără război!"
Asta fac războiul, bazele de război și pregătirile de război.
Au rănit oamenii.
Ei ignoră mările.
Oamenii din Okinawa și Japonia vor continua să reziste în mod nonviolent. Lupta lor pentru pace este a noastră.
Un eseu foto complet poate fi văzut la http://enough.ourjourneytosmile.com/wordpress/boat-chase-on-the-seas-of-okinawa/
Hakim, ( Dr. Teck Young, Wee ) este un medic din Singapore care a desfășurat activități umanitare și sociale în Afganistan în ultimii 10 ani, inclusiv fiind un mentor al Voluntari ai păcii din Afganistan, un grup interetnic de tineri afgani dedicat construirii de alternative non-violente la război. El este laureatul în 2012 al Premiului Internațional Pfeffer pentru Pace.
