Dragi prieteni și tovarăși în pace,
După cum știți bine, lumea noastră se află într-un moment extrem de periculos: posibilitatea unei confruntări militare, potențial nucleare, între NATO, condusă de Statele Unite, și Rusia. Armatele celor două superputeri nucleare se confruntă din nou, de data aceasta în Europa de Est, în special în Ucraina, și în Siria. Iar tensiunile cresc pe zi ce trece.
Într-un fel, putem spune că deja are loc un război mondial. În prezent, guvernele a 15 țări bombardează Siria. Acestea includ șapte țări aliate NATO: SUA, Marea Britanie, Franța, Turcia, Canada, Belgia și Țările de Jos. Aceștia includ, de asemenea, aliați non-NATO ai Statelor Unite: Israel, Qatar, Emiratele Arabe Unite, Arabia Saudită, Iordania, Bahrain și Australia; și cel mai recent, Rusia.
La granițele de vest ale Rusiei se desfășoară un alt război periculos. NATO își extinde forțele în țările care se învecinează cu Rusia. Toate guvernele de frontieră permit acum forțelor militare NATO și SUA să intre pe teritoriul lor, unde exerciții militare amenințătoare ale NATO au loc la doar câțiva mile de marile orașe rusești. Acest lucru provoacă cu siguranță o mare tensiune pentru guvernul rus, deoarece, în mod natural, ar face același lucru pentru guvernul SUA dacă forțele ruse ar fi staționate la granițele SUA-Mexic și SUA-Canada, desfășurând exerciții militare la câțiva mile de principalele orașe americane.
Oricare dintre aceste situații sau ambele pot duce cu ușurință la o confruntare directă între SUA și aliații săi NATO, pe de o parte, și Rusia, pe de altă parte; o confruntare care are potențialul de a escalada într-un război nuclear cu consecințe dezastruoase.
În lumina acestei situații periculoase, ne adresăm prietenilor și camarazilor noștri din mișcarea pentru pace și antinuclear. Ni se pare că mulți dintre aliații noștri din mișcare acordă puțină atenție pericolelor care amenință întreaga existență a omenirii la scară globală astăzi și își limitează reacțiile la doar proteste cutare sau cutare acțiune din partea
cutare sau cutare parte. În cel mai bun caz, ei spun SUA și Rusiei „o ciumă pe ambele case”, criticând ambele părți pentru că au crescut în mod egal tensiunile. Acesta, în opinia noastră, este un răspuns pasiv, anistoric și, mai important, ineficient, care ignoră urgența amenințării existente. Mai mult, dând vina în egală măsură, își maschează cauzele reale.
Dar rădăcinile crizei actuale sunt mult mai profunde decât recentele conflicte din Siria și Ucraina. Totul se întoarce la distrugerea Uniunii Sovietice în 1991 și la dorința SUA, ca singurul rămas
superputere, pentru a domina unilateral întreaga lume. Acest fapt este afirmat foarte clar în documentul publicat de neo-cons în septembrie 2000, intitulat „Reconstruirea apărării Americii: Strategie, forțe și resurse pentru un nou secol”, pe care se bazează politica actuală a SUA (iertați-ne pentru această lungă durată). aducere aminte):
„În prezent, Statele Unite nu se confruntă cu niciun rival global. Marea strategie a Americii ar trebui să urmărească păstrarea și extinderea acestei poziții avantajoase cât mai departe în viitor. Există, totuși, state potențial puternice, nemulțumite de situația actuală și dornice să o schimbe...”.
„Astăzi, sarcina ei [a armatei] este de a… descuraja ascensiunea unui nou competitor de mare putere; apărarea regiunilor cheie din Europa, Asia de Est și Orientul Mijlociu; și pentru a păstra preeminența americană... Astăzi, aceeași securitate poate fi dobândită doar la nivelul „comerciului cu amănuntul”, prin descurajarea sau, atunci când este necesar, prin constrângerea inamicilor regionali să acționeze în moduri care să protejeze interesele și principiile americane...”.
„Acum se înțelege de obicei că informația și alte tehnologii noi... creează o dinamică care poate amenința capacitatea Americii de a-și exercita puterea militară dominantă. Potențiali rivali precum
China este nerăbdătoare să exploateze aceste tehnologii de transformare pe scară largă, în timp ce adversari precum Iranul, Irakul și Coreea de Nord se grăbesc să dezvolte rachete balistice și arme nucleare ca un factor de descurajare pentru intervenția americană în regiunile pe care doresc să le domine... Dacă o pace americană trebuie să fie menținută și extinsă, ea trebuie să aibă o bază sigură pe preeminența militară a SUA de necontestat...”.
„Realitatea lumii de astăzi este că nu există nicio baghetă magică cu care să se elimine armele [nucleare]... și că descurajarea utilizării lor necesită o capacitate nucleară fiabilă și dominantă a SUA... Armele nucleare rămân o componentă critică a puterii militare americane...
„În plus, ar putea fi nevoie să se dezvolte o nouă familie de arme nucleare concepute pentru a răspunde noilor seturi de cerințe militare, așa cum ar fi necesare pentru a viza buncărele subterane foarte adânci, întărite, care sunt construite de mulți dintre potențialii noștri adversari. …. Superioritatea nucleară a SUA nu este de ce să vă fie rușine; mai degrabă, va fi un element esențial în păstrarea conducerii americane...”.
„Menținerea sau restabilirea unei ordini favorabile în regiuni vitale ale lumii, cum ar fi Europa, Orientul Mijlociu și Asia de Est, pune o responsabilitate unică asupra forțelor armate americane…”.
„În primul rând, ei cer conducerea politică americană mai degrabă decât cea a Națiunilor Unite... Nici Statele Unite nu pot adopta o poziție de neutralitate asemănătoare ONU; preponderența puterii americane este atât de mare și interesele sale globale atât de mari încât nu poate pretinde că este indiferentă față de rezultatul politic din Balcani, Golful Persic sau chiar atunci când își desfășoară forțe în Africa... Forțele americane trebuie să rămână dislocate în străinătate, în număr mare... Neglijarea sau retragerea din misiunile de poliție îi va încuraja pe micii tirani să sfideze interesele și idealurile americane. Iar eșecul de a se pregăti pentru provocările de mâine va asigura că actuala Pax Americana va ajunge la un sfârșit devreme...”.
„[Este important ca NATO să nu fie înlocuită de Uniunea Europeană, lăsând Statele Unite fără voce în afacerile de securitate europene…”.
„Pe termen lung, Iranul s-ar putea dovedi o amenințare la fel de mare la adresa intereselor SUA în Golf precum Irakul. Și chiar dacă relațiile dintre SUA și Iran se îmbunătățesc, menținerea forțelor bazate pe avans în regiune s-ar face
să fie încă un element esențial în strategia de securitate a SUA, având în vedere interesele americane de lungă durată în regiune...”.
„[Valoarea puterii terestre continuă să atragă o superputere globală, ale cărei interese de securitate se bazează pe... capacitatea de a câștiga războaie. În timp ce își menține rolul de luptă, armata americană a dobândit noi misiuni în ultimul deceniu – cel mai imediat... apărarea intereselor americane în Golful Persic și Orientul Mijlociu. Aceste noi misiuni vor necesita staționarea continuă a unităților armatei americane în străinătate... [E]lementele armatei americane din Europa ar trebui redistribuite în Europa de Sud-Est, în timp ce o unitate permanentă ar trebui să aibă sediul în regiunea Golfului Persic...”.
„Atunci când rachetele lor sunt acoperite cu focoase care poartă arme nucleare, biologice sau chimice, chiar și puterile regionale slabe au un factor de descurajare credibil, indiferent de echilibrul forțelor convenționale. De aceea, potrivit CIA, o serie de regimuri profund ostile Americii – Coreea de Nord, Irak, Iran, Libia și Siria – „au sau dezvoltă deja rachete balistice” care ar putea amenința aliații și forțele SUA din străinătate... Asemenea capacități reprezintă o provocare gravă pentru pacea americană și puterea militară care păstrează acea pace. „Abilitatea de a controla această amenințare emergentă prin tratatele tradiționale de neproliferare este limitată…”.
„Actuala pace americană va fi de scurtă durată dacă Statele Unite devin vulnerabile în fața puterilor necinstite cu arsenale mici și ieftine de rachete balistice și focoase nucleare sau alte arme de distrugere în masă. Nu putem permite Coreei de Nord, Iranului, Irakului sau altor state similare să submineze conducerea americană…”.
Și, cel mai important, niciuna dintre acestea nu poate fi realizată „în absența unui eveniment catastrofal și catalizator – ca un nou Pearl Harbor...”. (toate accentele adăugate)
Și acest document a fost principiul călăuzitor al politicii SUA de atunci, atât pentru administrația Bush, cât și pentru Obama. Fiecare aspect al politicii SUA de astăzi este în concordanță cu litera acestui document, de la Orientul Mijlociu, până în Africa, Europa de Est și America Latină, ocolind ONU ca forță de menținere a păcii globale și înlocuind-o cu puterea militară a NATO ca forță de aplicare globală, așa cum se recomandă. în acest document. Orice lider sau guvern care rezistă dominației americane planificate asupra lumii trebuie să plece, folosind forța militară, dacă este necesar!
„Evenimentul catastrofal și catalizator – ca un nou Pearl Harbor” de care aveau nevoie le-a fost înmânat pe un platou de argint pe 11 septembrie 2001 și întregul plan a fost pus în mișcare. Un nou „inamic”, terorismul islamic, a luat locul vechiului „inamic”, comunismul. Astfel a început „războiul global împotriva terorismului”. Mai întâi a venit Afganistanul, apoi Irakul, apoi Libia și acum Siria, cu Iranul așteptând rândul său (toți enumerați în document ca ținte ale schimbării de regim prin forță). În mod similar, pe baza aceleiași strategii, Rusia și, ulterior, China, ca „rivali globali” și „descurajatori” pentru dominația globală a SUA, trebuie de asemenea să fie slăbite și limitate. De aici, de asemenea, adunarea forțelor NATO la granițele ruse și trimiterea de portavioane și nave de război ale marinei americane în Asia de Est pentru a încercui China.
Din păcate, se pare, această imagine strategică generală este ratată de o parte semnificativă a mișcării noastre pentru pace. Mulți uită că demonizarea liderilor străini și sloganuri precum „Saddam Hussein trebuie să plece”, „Gadhafi trebuie să plece”, „Assad trebuie să plece”, „Chavez trebuie să plece”, „Maduro trebuie să plece”, „Ianukovici trebuie să plece” și acum, „Putin trebuie să plece” (toate în mod clar încălcând dreptul internațional și Carta ONU)
toate fac parte integrantă din aceeași strategie de dominare globală care amenință pacea și securitatea lumii întregi și chiar existența umanității în ansamblu.
Întrebarea, aici, nu este despre apărarea unui lider sau guvern sau a nesocotirii încălcării drepturilor cetățenilor lor. Problema este că nu putem analiza fiecare dintre aceste cazuri izolat
de la ceilalți și tratați-le fragmentar, fără a vedea cauza principală a tuturor, adică impulsul SUA pentru dominația globală. Nu putem spera să eliminăm armele nucleare atunci când cele mai puternice două state nucleare sunt în pragul unei confruntări militare. Nu putem proteja civilii nevinovați prin finanțarea și înarmarea extremiștilor, direct sau prin aliați. Nu ne putem aștepta la pace și cooperare cu Rusia în timp ce adunăm forțe NATO și desfășurăm exerciții militare la granițele sale. Nu putem avea securitate dacă nu respectăm suveranitatea și securitatea altor națiuni și popoare.
A fi corect și obiectiv nu înseamnă a fi echitabil între agresor și victimele acestuia. Trebuie să oprim agresiunea înainte de a putea face față răspunsurilor victimelor la agresiune. Nu ar trebui
da vina pe victima agresiunii în locul acțiunilor agresorului. Și privind întreaga imagine, nu ar trebui să existe nicio îndoială cu privire la cine sunt agresorii.
În lumina acestor fapte credem că nu putem evita catastrofa iminentă fără a ne uni forțele, cu sentimentul de urgență necesar, pentru a cere următoarele atât în cuvinte, cât și în acțiune:
- Forțele NATO trebuie retrase imediat din țările care se învecinează cu Rusia;
- Toate forțele străine trebuie să părăsească Siria imediat, iar suveranitatea și integritatea teritorială a Siriei trebuie garantate.
- Conflictul sirian trebuie rezolvat doar prin procese politice și negocieri diplomatice. SUA trebuie să-și retragă politica „Assad trebuie să plece” ca o condiție prealabilă și să nu mai blocheze discuțiile diplomatice.
- Negocierile trebuie să includă în special guvernul Siriei, precum și toate părțile regionale și globale care sunt afectate de conflict.
- Viitorul guvernului sirian trebuie să fie decis doar de poporul sirian, fără orice interferență externă.
Strategia SUA pentru dominația globală trebuie abandonată în favoarea coexistenței pașnice a tuturor țărilor și a respectării dreptului fiecărei națiuni la autodeterminare și suveranitate.
Procesul de dezmembrare a NATO trebuie să înceapă imediat.
Facem apel la toți prietenii și camarazii noștri din mișcarea pentru pace și antinuclear să se unească cu noi într-o coaliție democratică pentru a pune capăt tuturor războaielor de agresiune. Salutăm din toată inima toate răspunsurile de cooperare ale prietenilor și camarazilor noștri din mișcare.
Consiliul de pace din SUA 10 octombrie 2015
