Fred Branfman i-a ajutat pe fermierii laotieni să folosească desenul pentru a aduce dreptate.
de John Cavanagh, Alterna
Când președintele Obama a anunțat săptămâna aceasta în Laos că Statele Unite au dat 90 de milioane de dolari pentru a îndepărta bombele neexplodate pe care avioanele americane le-au aruncat asupra Laosului în urmă cu o jumătate de secol și care încă ucid și mutilează fermierii astăzi, el nu a reușit să-l crediteze pe cel care ne-a spus primul povestea: Fred Branfman.
Imaginați-vă pentru o clipă că vă înscrieți pentru a fi voluntar într-o țară mai săracă de cealaltă parte a lumii. Zbori și descoperi că mulți dintre oamenii pe care îi slujești sunt fie uciși, fie trimiși în tabere de refugiați afectate de boli. Și apoi descoperi că propriul tău guvern este responsabil, dar că își păstrează rolul secret. Majoritatea oamenilor s-ar fi urcat în următorul avion și ar fi zburat acasă.
Nu Fred Branfman. El a ramas. Țara a fost Laos în 1967, o țară care a devenit atunci cea mai puternic bombardată țară pe cap de locuitor din istoria războiului. În 1970 și 1971, după ce a învățat limba laoțiană, Fred a trecut prin zeci de tabere de refugiați. Le-a dat fermierilor deplasați acolo hârtie și creioane și i-a îndemnat să deseneze ceea ce au fost martori și să-și noteze poveștile. Apoi Fred a urcat într-un avion și s-a întors la Washington pentru a lansa o campanie necruțătoare pentru a-și spune povestea. El a tradus mărturiile lor în engleză și a convins Harper & Row să le publice într-o carte: Voci pentru Câmpia Borcanelor: Viața sub un război aerian. („Niciun american nu ar trebui să poată citi acea carte fără să plângă de aroganța țării sale.” New York Times editorialistul Anthony Lewis a scris în 1973.)
Fred a lansat Project Air War, care s-a transformat în Centrul de Resurse Indochina (IRC), iar el și colegii săi necruțători au adus povestea Laos și povestea Războiului din Vietnam la Capitol Hill și publicului din întreaga țară. S-a coordonat cu quakerii și menoniții, ai căror curajoși voluntari au rămas în Laos și Vietnam pentru a furniza noi povești și a absorbit noi povești despre oamenii pe care i-a iubit.
L-am cunoscut pe Fred când eram student stagiar la IRC, în primăvara anului 1975, și nu voi uita niciodată energia necruțătoare cu care ar lega cele trei etaje ale scărilor din Centru sau va încărca pe holurile Congresului, jurând despre membru fără curaj al Congresului pe care tocmai îl vizitasem. El, soția sa vietnameză Thoi și ceilalți de acolo au fost întruchiparea dictonului Quaker de „Spune adevărul puterii”.
Am ținut pasul cu Fred de-a lungul anilor și, într-un deceniu de la cele două stagii la Centrul său, am plecat să lucrez la un grup care fusese, de asemenea, un catalizator al opoziției anti-război, Institutul pentru Studii Politice (IPS). La ani în care am lucrat acolo, am descoperit în spațiul de depozitare IPS că Fred lăsase originalele desenelor și poveștilor din Laos la IPS într-un liant frumos din piele. Le-am așezat într-un loc sigur în biroul meu, în speranța că într-o zi ar putea servi încă unui alt scop.
Înainte rapid până în 2003. În biroul meu IPS, am fost vizitat de o tânără intensă de la Fundația Ford, cu un nume care suna laos. Ea era Channapha Khamvongsa și în curând am mutat conversația către țara ei și către războiul secret. Am primit binecuvântarea lui Fred de a-i oferi lui Channapha desenele și mărturiile laotine și, în decurs de un an, ea a creat Legacies of War, un grup dedicat educației și advocacy pentru a presă guvernul SUA să plătească pentru curățarea celor 30% din bombe care nu au explodat acum o jumătate de secol și care continuă să ucidă și astăzi. Un avocat mai eficient și mai neobosit pe care îl vei găsi greu.
Avanză rapid până în septembrie 2016. Președintele Obama se află la o întâlnire a liderilor asiatici în Laos și anunță că Statele Unite vor dona 90 de milioane de dolari Laosului în următorii trei ani pentru a accelera considerabil îndepărtarea bombelor. Spre meritul lui Obama, el a menționat Channapha în remarcile sale, dar a ratat ocazia de a-l lăuda pe omul care a început totul, care a murit în urmă cu doi ani și care va continua să scrie zeci de articole pentru Alternet: Fred Branfman.
Permiteți-mi să vă las cu patru lecții cruciale pe care Fred mi le-a învățat și pe nenumărate altele:
- În timpul războiului, rareori auzim vocile celor care suferă pe pământ; cartea sa a schimbat asta, lăsând fermierii din Laos să-și spună propriile povești.
- Guvernele mint în mod hidos în timp ce poartă război. Pentru a contracara minciunile, este vital să avem martori la punctul zero ai luptei.
- Războiul aerian pe care l-au purtat Statele Unite împotriva Laosului s-a desfășurat de la zeci de mii de metri deasupra victimelor sale, făcându-l primul război complet automat, unul care i-a îndepărtat pe soldații americani să nu vadă ochii victimelor lor. A fost un precursor al războaielor cu drone de astăzi.
- Și, una pe care mi-am luat-o la inimă și pe care o împărtășesc cu studenții extraordinari care vin la IPS: ieșiți din această țară și petreceți timp învățând de la oameni din alte țări. Și, nu face greșeala că trebuie să-i înveți mai mult decât trebuie să te învețe ei. Deschide-ți mintea și ascultă.
Să ne oprim astăzi pentru a-l sărbători pe Fred, aliații săi Quaker și Menonit, Channapha, și fermierii din Laos.
