Ea vorbea la un think tank conservator care a ajutat la argumentarea războiului dezastruos din Irak.
Septembrie 6, 2017, Huffington Post.
La domiciliul American Enterprise Institute, un think tank din Washington ai cărui savanți au contribuit la argumentarea războiului devastator cu Irak, ambasadorul SUA la Națiunile Unite, Nikki Haley a argumentat ca Trump să anuleze un acord care previne efectiv atât un Iran cu arme nucleare, cât și un război cu Iranul.
Procedând astfel, Haley s-a bazat pe o mulțime de minciuni, distorsiuni și ofuscari pentru a picta un Iran care își înșală angajamentele nucleare și terorizează lumea. Pentru ca SUA să nu repete din nou greșelile care au condus SUA la războiul cu Irakul, merită să resping câteva dintre aceste minciuni:
„Iranul a fost prins în mai multe încălcări în ultimul an și jumătate.”
AIEA, în sa al optulea raport de la Planul de acțiune cuprinzător comun (JCPOA) a intrat în vigoare, a afirmat încă o dată că Iranul își respectă angajamentele nucleare săptămâna trecută. Cu toate acestea, Haley a afirmat în mod fals că Iranul a fost prins în „mai multe încălcări” de când acordul a intrat în vigoare.
Dovezile ei se concentrează asupra faptului că Iranul a depășit o „limită” pentru apă grea în două ocazii separate în 2016. Din păcate pentru acuzația ei, nu există o limită grea mandatat de JCPOA – care indică faptul că Iranul își va exporta excesul de apă grea și că nevoile Iranului sunt estimat la 130 de tone metrice. Astfel, nu există nicio încălcare a apei grele, iar Iranul continuă să respecte prevederile JCPOA – inclusiv în special privind îmbogățirea uraniului și accesul inspectorilor.
„Există sute de site-uri nedeclarate care au activitate suspectă pe care ei (AIEA) nu le-au examinat.”
În secțiunea de întrebări și răspunsuri a evenimentului, Haley a afirmat că nu existau unul sau două site-uri suspecte pe care AIEA să nu le poată accesa – ci sute! Desigur, comunitatea de informații americane monitorizează probabil zeci, dacă nu sute de site-uri non-nucleare, în încercarea de a detecta orice potențiale activități nucleare iraniene secrete. Cu toate acestea, vicepreședintele șefilor de stat major comun, generalul Paul Selva, a declarat în iulie că „Pe baza dovezilor care au fost prezentate de comunitatea de informații, se pare că Iranul respectă regulile care au fost stabilite în JCPOA”. Prin urmare, nu există nicio indicație de înșelăciune iraniană și nu este nevoie ca AIEA să bată la ușa sutelor de site-uri „suspecte”, așa cum sugerează Haley.
Dacă există dovezi solide că câteva dintre acele site-uri suspecte pe care le-a citat Haley adăpostesc activități nucleare ascunse, SUA pot prezenta AIEA dovezile pentru aceste suspiciuni și le pot presa să investigheze. În mod critic, însă, Haley a refuzat să facă acest lucru la întâlnirea cu AIEA de luna trecută. Potrivit unui oficial american, „Ambasadorul Haley nu a cerut AIEA să inspecteze anumite locuri și nici nu a furnizat AIEA vreo informație nouă”.
„Liderii iranieni... au declarat public că vor refuza să permită inspecțiile AIEA în locurile lor militare. Cum putem ști că Iranul respectă acordul, dacă inspectorii nu au voie să caute oriunde ar trebui să caute?”
Deși interzicerea Iranului unei cereri AIEA permise în temeiul acordului ar fi îngrijorătoare, AIEA nu a avut recent motive să solicite acces la niciun site non-nuclear. Din nou, se pare că Haley chiar a refuzat să prezinte dovezi AIEA care indică că ar trebui să acceseze orice site suspect – militar sau de altă natură. Prin urmare, se poate concluziona în mod rezonabil că declarațiile lui Haley nu se bazează pe temeri legitime, ci fac parte dintr-un atac politic asupra înțelegerii pe care șeful ei vrea să o rezolve.
De fapt, rapoartele inițiale despre eforturile depuse de SUA pentru inspecții militare la fața locului au considerat ca un justificare pentru că Trump a reținut certificarea a acordului nuclear. În consecință, atunci când luăm în considerare declarațiile iraniene privind accesul la site-urile militare, trebuie luate în considerare și dovezile ample care sugerează că administrația Trump fabrică o criză pentru a se retrage din acord.
Mai mult, există puține motive să luăm declarațiile iraniene ca răspuns la valoarea nominală a lui Haley. Iranul a emis în mod similar declarații de amenințare excluzând inspecțiile site-urilor militare în timpul negocierilor din 2015, dar în cele din urmă a permis directorului general al AIEA Yukiya Amano accesul la baza militară Parchin precum și AIEA să colecteze mostre la fața locului mai târziu în acel an.
„Acordul pe care l-a încheiat [Obama] nu trebuia să fie doar despre arme nucleare. A fost menită să fie o deschidere cu Iranul; o primire înapoi în comunitatea națiunilor.”
După cum a subliniat ad-nauseam administrația Obama, acordul nuclear a fost limitat la sfera nucleară. Nu există nicio anexă în JCPOA care să îndrume SUA și Iranul să rezolve diferențele dintre Irak, Siria sau Yemen sau să oblige Iranul să-și respecte obligațiile internaționale privind drepturile omului sau să se transforme într-o democrație adevărată. Administrația Obama speră că JCPOA ar putea construi încredere pentru a permite SUA și Iranului să rezolve potențial probleme în afara sferei nucleare, dar astfel de speranțe se bazau pe angajamentul în afara contururilor JCPOA. JCPOA s-a ocupat de amenințarea numărul unu pentru securitatea națională prezentată de Iran – posibilitatea unei arme nucleare iraniene. Afirmația lui Haley contrară are doar menirea de a arunca afacerea într-o lumină negativă.
„Ar trebui să salutăm o dezbatere cu privire la dacă JCPOA este în interesul securității naționale a SUA. Administrația anterioară a stabilit înțelegerea într-un mod care ne-a refuzat acea dezbatere sinceră și serioasă.”
Congresul SUA a organizat zeci de audieri de-a lungul mai multor ani pentru a examina negocierile administrației Obama cu Iranul și – la jumătatea negocierilor – a adoptat o lege care instituie o perioadă de 60 de zile de revizuire a Congresului în care Obama nu putea începe să renunțe la sancțiuni. Congresul s-a angajat într-o dezbatere aprinsă, iar oponenții acordului au turnat zeci de milioane de dolari pentru a-i face pe membrii Congresului să voteze împotriva acordului. Niciun legislator republican nu l-a susținut, deși nu a existat o alternativă favorabilă, și suficienți democrați au susținut acordul pentru a bloca rezoluțiile de dezaprobare care ar fi ucis JCPOA în patul său.
Acea dezbatere extrem de partizană, opțională, ar decide din nou soarta acordului, dacă Haley își va ajunge – numai că de data asta, nu ar fi nicio obstrucție. Dacă Trump reține certificarea, chiar dacă Iranul rămâne în conformitate, Congresul ar putea lua în considerare și ar putea adopta sancțiuni care să distrugă acordul în conformitate cu o procedură accelerată datorită prevederilor puțin observate din Legea privind revizuirea acordului nuclear cu Iranul. Trump ar putea da banii Congresului și, dacă fiecare membru al Congresului vota așa cum a făcut-o în 2015, înțelegerea ar fi mort.
