De Andrew Moss
În "1946", George Orwell a descris abuzul de limbă în eseul său clasic "Politica și limba engleză", declarând famously că "[limba] devine urâtă și inexactă pentru că gândurile noastre sunt prostești, dar neclaritatea limbii noastre face mai ușoară pentru ca noi să avem gânduri prostești ". Orwell și-a rezervat cea mai clară critică pentru un limbaj politic corupt, pe care el la numit" apărarea necuprinsului ", iar în anii care au urmat, alți scriitori au luat critici similare cu discursul politic, la circumstanțele de timp.
O critică specială sa concentrat asupra limbajului armelor nucleare și susțin că această limbă ar trebui să ne îngrijoreze în mod special astăzi. Numit "Nukespeak" de către critici, este un discurs extrem de militarizat care ascunde consecințele morale ale politicilor și acțiunilor noastre. Este un limbaj folosit de oficiali militari, lideri politici și experți politici, precum și de jurnaliști și cetățeni. Limbajul se strecoară în discuțiile noastre publice ca o specie invazivă, umbrează în felul în care ne gândim la prezentul și viitorul nostru colectiv.
De exemplu, într-un recent articol din New York Times, "Bombe mai mici, adăugând combustibil la temerea nucleară"Cei doi reporteri Times, William J. Broad și David E. Sanger, descriu dezbaterea continuă din cadrul administrației Obama cu privire la așa-numita modernizare a arsenalului nostru nuclear, o transformare care ar duce la bombe atomice cu o precizie mai mare și o capacitate pentru operatorii să crească sau să reducă capacitatea explozivă a oricărei bombe. Susținătorii susțin că modernizarea armei va reduce probabilitatea utilizării acestora prin creșterea descurajării lor față de potențialii agresori, în timp ce criticii susțin că modernizarea bombei va face ca utilizarea lor să fie și mai tentantă pentru comandanții militari. Criticii citează, de asemenea, costurile programului de modernizare - până la $ 1 trilioane dacă se iau în considerare toate elementele conexe.
Pe parcursul acestui articol, Broad și Sanger pun aceste probleme în limba lui Nukespeak. În următoarea propoziție, de exemplu, ele cuprind două eufemii: "Și randamentul său, forța explozivă a bombei, poate fi formată în sus sau în jos în funcție de țintă, pentru a minimiza daunele colaterale." Eufemismele, "randamentul" și "daunele colaterale , "Ștergeți prezența umană - o voce, o față - din ecuația morții. Deși autorii definesc termenul "randament" drept "forță explozivă", prezența cuvântului în text continuă să se distrugă prin contrastul său între semnificațiile benigne, adică o recoltă sau profitul monetar, și sensul demonic al unei recolte letale. Iar expresia "daune colaterale" a fost recunoscută de mult timp pentru mendacitatea ei pură, omisiunea sa de a nu putea fi explicată de orice considerație.
De asemenea, propoziția conține o altă caracteristică a lui Nukespeak: o fascinare amorală cu gadgeturi moarte. Este un lucru pentru o persoană să sune în jos termostatul casei ei; este altul pentru a "forma în jos" un volum util de moarte. Când am predat un curs de licență în literatura de război și pace, elevii mei și cu mine am studiat în una dintre unitățile noastre literatura de la Hiroshima și Nagasaki. Am citit anunțul președintelui Truman despre căderea primei bombe atomice, explorând modul în care Truman a discutat despre genesa noii arme și despre colaborarea științifică care a dus la "cea mai mare realizare a științei organizate în istorie". În același timp, noi citeste povestile scriitorilor japonezi care au reusit sa supravietuiasca infernului si sa continue sa scrie. Un astfel de scriitor, Yoko Ota, are povestea povestii sale "Fireflies", care se întoarce la Hiroshima la șapte ani de la bombă și a întâlnit un număr de supraviețuitori, inclusiv o tânără fată, Mitsuko, care a fost oribil deformat de atomi explozie. În ciuda desfigurării care îi face prezența în public emoțional dureroasă, Mitsuko afișează o rezistență extraordinară și o "dorință de a crește mai repede și de a ajuta oamenii care au un timp greu".
Psihiatrul și autorul Robert Jay Lifton au scris că, chiar și în umbra nucleară, putem găsi posibilități de răscumpărare în "înțelepciunea tradițională a văzului: poetul, pictorul sau revoluționarul țărănesc, care, atunci când concepția mondială actuală a eșuat, kaleidoscopul imaginației sale până când lucrurile familiare au preluat un model complet diferit. "Lifton a scris aceste cuvinte în 1984 și de atunci nevoia de cooperare la scară planetară a devenit din ce în ce mai urgentă. Astăzi, ca și înainte, artistul și vizionarul pot recunoaște prezența umană ascunsă în spatele fațadei culcate a lui Nukespeak. Este artistul și vizionarul care poate găsi cuvintele să spună: există o nebunie în așa-numita raționalitate - și că, într-adevăr, avem capacitatea de a găsi o altă cale.
Andrew Moss, sindicalizat de PeaceVoice, este profesor emerit la Universitatea Politehnică de Stat din California, Pomona, unde a predat cursul "Război și pace în literatură" pentru anii 10.
