Adresa dlui. Douglas Roche, OC, către parlamentari pentru neproliferarea nucleară și 
Dezarmare, Conferința „Urcând pe munte”, Washington, DC, 26 februarie 2014
La prima vedere, eliminarea armelor nucleare pare a fi un caz fără speranță. Conferința privind dezarmarea de la Geneva a fost paralizată de mulți ani. Tratatul de neproliferare este în criză. Marile state cu arme nucleare refuză să intre în negocieri cuprinzătoare pentru dezarmarea nucleară și chiar boicotează întâlnirile internaționale menite să atragă atenția lumii asupra „consecințelor umanitare catastrofale” ale utilizării armelor nucleare. Statele cu arme nucleare dau restul lumii restului lumii. Nu este o perspectivă veselă.
Dar uită-te puțin mai adânc. Două treimi dintre națiunile lumii au votat pentru începerea negocierilor privind interzicerea legală globală a armelor nucleare. Cu două săptămâni în urmă, 146 de națiuni și zeci de academicieni și activiști ai societății civile s-au adunat la Nayarit, Mexic pentru a examina efectele uimitoare asupra sănătății, economiei, mediului, alimentelor și transportului oricărei detonări nucleare - accidentale sau deliberate. O Conferință internațională la nivel înalt a ONU privind dezarmarea nucleară va fi convocată în 2018, iar 26 septembrie în fiecare an de acum înainte va fi respectată ca Ziua Internațională pentru Eliminarea Totală a Armelor Nucleare.
Marșul istoriei se mișcă împotriva deținerii, nu numai a utilizării, a armelor nucleare de către orice stat. Statele cu arme nucleare încearcă să blocheze acest marș înainte ca acesta să capteze un alt impuls. Dar vor eșua. Ei pot bloca procesele de dezarmare nucleară, dar nu pot distruge momentul de transformare din istoria omenirii care are loc acum.
Motivul pentru care mișcarea de dezarmare nucleară este mai puternică decât apare la suprafață este că ea determină trezirea treptată a conștiinței care are loc în lume. Impulsată de știință și tehnologie și de o nouă înțelegere a inerenței drepturilor omului, are loc o integrare a umanității. Nu numai că ne cunoaștem unii pe alții, ceea ce era odată cu mari despărțiri, dar știm și că avem nevoie unii de alții pentru supraviețuire comună. Există o nouă grijă pentru condiția umană și starea planetei, evidentă în astfel de programe precum Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului. Aceasta este trezirea unei conștiințe globale.
Aceasta a produs deja un avans uriaș pentru umanitate: înțelegerea tot mai mare în public că războiul este zadarnic. Motivul și pofta de război dispar. Acest lucru ar fi părut imposibil în secolul 20th, să nu mai vorbim de 19th. Respingerea publică a războiului ca mijloc de soluționare a conflictelor - văzută cel mai recent în problema intervenției militare în Siria - are ramificări enorme pentru modul în care societatea își va conduce afacerile. Responsabilitatea de a proteja doctrina se supune noilor analize, inclusiv amenințarea reprezentată de deținerea de arme nucleare, pentru a determina circumstanțele în care aceasta poate fi folosită în mod corespunzător pentru a salva vieți.
Nu prezic armonie globală. Atacurile complexului militar-industrial sunt încă puternice. Prea multă conducere politică este pusilanimă. Crizele locale au un mod de a deveni catastrofale. Viitorul nu poate fi prevăzut. Am pierdut oportunități înainte, în special momentul singular în care a căzut Zidul Berlinului și s-a încheiat Războiul Rece, că liderii președinți s-ar fi prins și ar fi început să construiască structurile pentru o nouă ordine mondială. Dar spun că lumea, adâncită în războaiele din Afganistan și Irak, s-a îndreptat în cele din urmă și are de gând să facă din războaiele dintre state o relicvă a trecutului.
Doi factori produc perspective mai bune de pace mondială: responsabilitatea și prevenirea. Nu am obișnuit niciodată să auzim prea multe despre guvernarea contabilității publicului pentru acțiunile lor în privința marilor probleme de război și pace. Acum, odată cu răspândirea drepturilor omului, activiști ai societății civile împuterniciți își responsabilizează guvernele pentru participarea la strategiile globale de dezvoltare umană. Aceste strategii globale, evidente în diverse domenii, de la prevenirea genocidului până la implicarea femeilor în proiecte de mediere, favorizează prevenirea conflictelor.
Acest nivel mai înalt de gândire aduce o nouă potență dezbaterii privind dezarmarea nucleară. Din ce în ce mai mult, armele nucleare sunt văzute nu ca instrumente ale securității statului, ci ca violatori ai securității umane. Din ce în ce mai mult, devine evident că armele nucleare și drepturile omului nu pot coexista pe planetă. Dar guvernele încet adoptă politici bazate pe noua înțelegere a cerințelor pentru securitatea umană. Astfel, trăim încă într-o lume de două clase, în care cei puternici își măresc armele nucleare în timp ce interzic achiziționarea lor de către alte state. Ne confruntăm cu pericolul proliferării armelor nucleare, deoarece statele nucleare puternice refuză să își folosească autoritatea pentru a construi o lege specifică care să interzică toate armele nucleare și continuă să diminueze concluzia din 1996 a Curții Internaționale de Justiție că amenințarea sau utilizarea armele sunt în general ilegale și că toate statele au datoria de a negocia eliminarea armelor nucleare.
Această gândire alimentează o mișcare care se dezvoltă acum în întreaga lume pentru a începe un proces diplomatic de abolire a armelor nucleare chiar și fără cooperarea imediată a puterilor nucleare. Conferința de la Nayarit și reuniunea ulterioară de la Viena de la sfârșitul acestui an oferă și impuls pentru a începe un astfel de proces. Guvernele care caută negocieri cuprinzătoare pentru o interdicție legală globală a armelor nucleare trebuie să aleagă acum între începerea unui proces diplomatic pentru a ilegaliza armele nucleare fără participarea statelor cu arme nucleare sau constrângerea ambițiilor lor lucrând exclusiv în limitele TNP și Conferinței privind dezarmarea, unde statele cu arme nucleare sunt o influență constantă debilitantă.
Experiența mea mă conduce la alegerea inițierii unui proces în care statele cu aceleași idei încep lucrările pregătitoare cu intenția specifică de a construi o lege globală. Aceasta înseamnă identificarea cerințelor legale, tehnice, politice și instituționale pentru o lume fără arme nucleare ca bază pentru negocierea unei interdicții legale asupra armelor nucleare. Va fi, fără îndoială, un proces lung, dar alternativa, un proces pas cu pas, va continua să fie împiedicată de statele puternice, care s-au implicat în blocarea oricăror progrese semnificative de la intrarea în vigoare a TNP în 1970. Îi îndemn pe parlamentari să-și folosească accesul la putere și să introducă în fiecare Parlament din lume o rezoluție care solicită o muncă imediată să înceapă un cadru global care să interzică producția, testarea, deținerea și utilizarea armelor nucleare de către toate statele și să prevadă eliminarea lor sub o verificare eficientă.
Pledoaria parlamentarilor funcționează. Parlamentarii sunt bine poziționați nu numai pentru a face lobby pentru noi inițiative, ci și pentru a continua implementarea lor. Acestea sunt plasate în mod unic pentru a contesta politicile actuale, pentru a prezenta alternative și, în general, pentru a răspunde guvernelor. Parlamentarii dețin mai multă putere decât își dau seama deseori.
În primii ani în parlamentul canadian, când am ocupat funcția de președinte al parlamentarilor pentru acțiune globală, am condus delegațiile parlamentarilor la Moscova și Washington pentru a pleda cu superputerile zilei să facă pași serioși spre dezarmarea nucleară. Munca noastră a condus la formarea Inițiativei celor șase națiuni. Acesta a fost un efort de cooperare al liderilor din India, Mexic, Argentina, Suedia, Grecia și Tanzania, care au ținut reuniuni la summit în care au cerut puterilor nucleare să oprească producția stocurilor lor nucleare. Gorbaciov a declarat ulterior că Inițiativa celor șase națiuni a fost un factor cheie în realizarea Tratatului privind forțele nucleare intermediare din 1987, care a eliminat o întreagă clasă de rachete nucleare cu rază medie de acțiune.
Parlamentarii pentru acțiune globală s-au dezvoltat într-o rețea de parlamentari 1,000 din țările 130 și s-au ramificat pe o listă extinsă de probleme globale, cum ar fi favorizarea democrației, prevenirea și gestionarea conflictelor, dreptul internațional și drepturile omului, populația și mediul. Organizația a fost responsabilă pentru inițierea negocierilor pentru Tratatul de interzicere a testelor complete și a furnizat grupul muscular pentru a-i determina pe numeroase guverne să se înscrie la Curtea Penală Internațională și la Tratatul de comerț cu arme 2013.
În ultimii ani, s-a format o nouă asociație de legislatori, parlamentari pentru neproliferare și dezarmare nucleară, și sunt mândru că am fost primul său președinte. Îl felicit pe senatorul Ed Markey pentru că a adunat astăzi la Washington această importantă adunare de legislatori. Sub conducerea Alyn Ware, PNND a atras aproximativ 800 de legislatori în 56 de țări. A colaborat cu Uniunea Interparlamentară, un grup umbrelă uriaș de parlamente din 162 de țări, în elaborarea unui manual pentru parlamentari care să explice problemele neproliferării și dezarmării. Aceasta este o formă de conducere care nu face titluri, dar este extrem de eficientă. Dezvoltarea asociațiilor precum parlamentari pentru acțiune globală și parlamentari pentru neproliferare nucleară și dezarmare contribuie semnificativ la extinderea conducerii politice.
Vocea parlamentarilor poate în viitor să devină mai puternică dacă va ține campania pentru Adunarea Parlamentară a Națiunilor Unite. Campania speră ca, într-o bună zi, cetățenii din toate țările să-și poată alege direct reprezentanții pentru a participa într-o nouă adunare la ONU și pentru a legifera politicile globale. Acest lucru nu s-ar putea întâmpla până când nu vom ajunge într-o altă etapă a istoriei, dar un pas tranzitoriu ar putea fi selecția delegaților din parlamentele naționale, care ar fi împuterniciți să se prezinte într-o nouă adunare la ONU și să ridice probleme direct cu Consiliul de Securitate. Parlamentul European, în care alegerile directe ale membrilor săi 766 au loc în țările constitutive, oferă un precedent pentru o adunare parlamentară globală.
Chiar și fără să aștepte evoluțiile viitoare pentru a spori guvernanța globală, parlamentarii de astăzi își pot și trebuie să își folosească poziția unică în structurile guvernamentale pentru a promova politici umanitare de protejare a vieții pe pământ. Închideți decalajul bogat-sărac. Opriți încălzirea globală. Gata cu armele nucleare. Aceasta este chestiunea conducerii politice.
