De John Scales Avery, decembrie 14, 2018
O serie de interviuri cu oameni remarcabili în mișcarea de pace au fost comandate de revista Internet Countercurrents. Pe lângă faptul că este publicat în Countercurrents, seria va fi de asemenea publicată ca o carte. Acest interviu prin e-mail cu Dr. David Krieger face parte din această serie.
David Krieger, Ph.D. este fondator și președinte al Fundației pentru Pace de Vârstă Nucleară. Printre numeroasele sale inițiative de lider pe scară largă în procesul de consolidare a păcii, el este fondator și membru al Consiliului Global de Abolire 2000, consilier în cadrul Consiliului Concurenței Mondiale și este președintele Comitetului Executiv al Rețelei Internaționale de Ingineri și Oamenii de știință pentru responsabilitatea globală. Are o diplomă în psihologie și deține MA și doctorat. în științe politice de la Universitatea din Hawaii, precum și un JD de la Colegiul de Drept din Santa Barbara; el a servit pentru 20 ani ca judecător pro tem pentru Santa Barbara Municipal și Superior Courts. Dr. Krieger este autorul a numeroase cărți și studii de pace în epoca nucleară. El a scris sau editat mai mult de cărți 20 și sute de articole și capitole de cărți. Este beneficiar al mai multor premii și distincții, printre care se numără Centrul OMNI pentru Pace, Justiție și Ecologie, Premiul pentru Scrierea Păcii pentru poezie (2010). Are o nouă colecție de poezii intitulată Trezi. Pentru mai multe vizitați Fundația pentru Pace de Vârstă Nucleară site-ul: www.wagingpeace.org.
Ioan: Am admirat de mult munca voastră dedicată și eroică de-a lungul vieții pentru abolirea completă a armelor nucleare. Mi-ai făcut marea onoare de a mă face consilier al Fundației pentru Pace în Nuclear Age (NAPF). Sunteți atât fondatorul, cât și președintele NAPF. Ai putea să ne povestești puțin despre familia ta, despre viața și educația ta timpurie? Care sunt pașii care v-au determinat să deveniți unul dintre cei mai cunoscuți avocați ai lumii pentru abolirea completă a armelor nucleare?
David: John, ne-ai onorat fiind consilier al Fundației pentru Pace în Nuclear Age. Sunteți unul dintre cei mai cunoscuți oameni pe care îi cunosc cu privire la pericolele tehnologiilor nucleare și a altor tehnologii pentru viitorul vieții de pe planeta noastră și ați scris cu brio despre aceste amenințări.
În ceea ce privește familia, viața timpurie și educația, m-am născut cu trei ani înainte ca orașele Hiroshima și Nagasaki să fie distruse de armele nucleare. Tatăl meu era medic pediatru, iar mama, gospodină și voluntară de spital. Ambii erau foarte orientați spre pace și ambii respingeau militarismul fără rezerve. Aș descrie primii mei ani ca fiind în mare parte fără evenimente. Am urmat Colegiul Occidental, unde am primit o bună educație în arte liberale. După ce am absolvit Occidental, am vizitat Japonia și am fost trezit văzând devastarea suferită de Hiroshima și Nagasaki. Mi-am dat seama că în SUA am privit aceste bombardamente de deasupra norului de ciuperci ca realizări tehnologice, în timp ce în Japonia bombardamentele au fost privite de sub norul de ciuperci ca evenimente tragice de anihilare în masă fără discriminare.
După ce m-am întors din Japonia, am mers la școala postuniversitară la Universitatea din Hawaii și am obținut un doctorat. în științe politice. Am fost, de asemenea, înrolat în armată, dar am reușit să mă alătur rezervelor ca o modalitate alternativă de a-mi îndeplini obligația militară. Din păcate, am fost ulterior chemat la serviciul activ. În armată, am refuzat ordinele pentru Vietnam și am solicitat statutul de obiector de conștiință. Am crezut că războiul din Vietnam a fost un război ilegal și imoral și nu am vrut, din punct de vedere al conștiinței, să servesc acolo. Mi-am dus cazul în fața instanței federale și, în cele din urmă, am fost externat cu onoare din armată. Experiențele mele din Japonia și din armata SUA mi-au ajutat să-mi modelez punctele de vedere asupra păcii și armelor nucleare. Am ajuns să cred că pacea era un imperativ al erei nucleare și că armele nucleare trebuie abolite.
Omenirea și biosfera sunt amenințate de pericolul unui război termonuclear total distructiv. S-ar putea să se întâmple printr-un eșec tehnic sau uman sau prin escaladarea incontrolabilă a unui război cu arme convenționale. Puteți spune ceva despre acest mare pericol?
Există multe modalități prin care ar putea începe un război nuclear. Îmi place să vorbesc despre cele cinci „M”. Acestea sunt: răutatea, nebunia, greșeala, calculul greșit și manipularea. Dintre aceste cinci, numai răutatea poate fi prevenită prin descurajare nucleară și nu există nicio certitudine. Dar descurajarea nucleară (amenințarea cu represalii nucleare) nu va fi deloc eficientă împotriva nebuniei, greșelilor, calculului greșit sau manipulării (hacking-ului). După cum sugerați, orice război din era nucleară ar putea ajunge la un război nuclear. Cred că un război nuclear, indiferent de modul în care ar începe, reprezintă cel mai mare pericol cu care se confruntă omenirea și poate fi prevenit doar prin abolirea totală a armelor nucleare, realizată prin negocieri pe etape, verificabile, ireversibile și transparente.
Ioan: Puteți descrie efectele unui război nuclear asupra stratului de ozon, asupra temperaturilor globale și asupra agriculturii? Ar putea duce un război nuclear o foamete la scară largă?
David: Înțeleg că un război nuclear ar distruge în mare măsură stratul de ozon, permițând niveluri extreme de radiații ultraviolete să ajungă la suprafața pământului. În plus, un război nuclear ar scădea dramatic temperaturile, aruncând planeta într-o nouă eră de gheață. Efectele unui război nuclear asupra agriculturii ar fi foarte marcate. Oamenii de știință din atmosferă ne spun că chiar și un „mic” război nuclear între India și Pakistan, în care fiecare parte a folosit 50 de arme nucleare în orașele de cealaltă parte, ar pune suficient funingine în stratosferă pentru a bloca încălzirea soarelui, pentru a scurta anotimpurile de creștere și pentru a provoca foamea în masă. la aproximativ două miliarde de morți umane. Un război nuclear major ar produce efecte și mai grave, inclusiv posibilitatea distrugerii celei mai complexe vieți de pe planetă.
Ioan: Ce se intampla cu efectele radiatiilor? Puteți descrie efectele testelor de bikini asupra oamenilor din Insulele Marshall și alte insule din apropiere?
David: Caderea radiațiilor este unul dintre pericolele unice ale armelor nucleare. Între 1946 și 1958, SUA au efectuat 67 de teste nucleare în Insulele Marshall, cu puterea echivalentă de a detona zilnic 1.6 bombe Hiroshima pentru o perioadă de doisprezece ani. Dintre aceste teste, 23 au fost efectuate în atolul Bikini din Insulele Marshall. Unele dintre aceste teste au contaminat insule și nave de pescuit la sute de kilometri distanță de locurile de testare. Unele insule sunt încă prea contaminate pentru ca locuitorii să se întoarcă. SUA au tratat cu rușine oamenii din Insulele Marshall care au suferit efectele căderii radioactive ca niște cobai, studiindu-i pentru a afla mai multe despre efectele radiațiilor asupra sănătății umane.
Ioan: Fundația pentru Pace în Epoca Nucleară a cooperat cu Insulele Marshall în acțiunea în judecată a tuturor națiunilor care au semnat Tratatul de neproliferare nucleară și care dețin în prezent arme nucleare pentru încălcarea articolului VI al TNP. Poți descrie ce s-a întâmplat? Ministrul de externe al Insulelor Marshall, Tony deBrum, a primit premiul Right Livelihood Award pentru rolul său în proces. Ne puteți spune ceva despre asta?
David: Fundația pentru Pace în Epoca Nucleară s-a consultat cu Insulele Marshall cu privire la procesele lor eroice împotriva celor nouă țări cu armă nucleară (SUA, Rusia, Marea Britanie, Franța, China, Israel, India, Pakistan și Coreea de Nord). Procesele din Curtea Internațională de Justiție (CIJ) de la Haga au fost împotriva primelor cinci dintre aceste țări pentru neîndeplinirea obligațiilor lor de dezarmare în temeiul articolului VI din Tratatul de neproliferare (TNP) pentru negocieri pentru a pune capăt cursei armamentului nuclear și realizarea dezarmării nucleare. Celelalte patru țări armate nucleare, care nu sunt părți la TNP, au fost trimise în judecată pentru aceleași eșecuri de negociere, dar în temeiul dreptului internațional obișnuit. SUA au fost trimise în judecată suplimentar în fața instanței federale americane.
Dintre cele nouă țări, doar Marea Britanie, India și Pakistan au acceptat jurisdicția obligatorie a CIJ. În aceste trei cauze, Curtea a decis că nu există o controversă suficientă între părți și a respins cazurile fără a ajunge la fondul proceselor. Voturile celor 16 judecători de la CIJ au fost foarte strânse; în cazul Regatului Unit, judecătorii au împărțit 8 la 8, iar cazul a fost decis prin votul decisiv al președintelui Curții, care era francez. Cazul din curtea federală americană a fost, de asemenea, respins înainte de a ajunge la fondul cazului. Insulele Marshall a fost singura țară din lume dispusă să conteste cele nouă state cu armă nucleară în aceste procese și a făcut acest lucru sub conducerea curajoasă a lui Tony de Brum, care a primit multe premii pentru conducerea sa pe această temă. A fost o onoare pentru noi să lucrăm cu el la aceste procese. Din păcate, Tony a decedat în 2017.
Ioan: În iulie 7, 2017, Tratatul de interzicere a armelor nucleare (TPNW) a fost adoptat cu majoritate covârșitoare de către Adunarea Generală a Națiunilor Unite. Aceasta a fost o mare victorie în lupta de a scapa lumea de pericolul de anihilare nucleară. Puteți să ne spuneți ceva despre stadiul actual al Tratatului?
David: Tratatul este încă în curs de realizare a semnăturilor și ratificărilor. Va intra în vigoare la 90 de zile după 50th țara își depune ratificarea sau aderarea la aceasta. În prezent, 69 de țări au semnat și 19 au ratificat sau au aderat la tratat, dar aceste cifre se schimbă frecvent. ICAN și organizațiile sale partenere continuă să facă presiuni asupra statelor pentru aderarea la tratat.
Ioan: ICAN a primit Premiul Nobel pentru Pace pentru eforturile sale care au dus la înființarea TPNW. Fundația Nuclear Peace Peace este una dintre organizațiile 468 care alcătuiesc ICAN și, prin urmare, într-un fel, ați primit deja un Premiu Nobel pentru Pace. V-am desemnat de mai multe ori personal, iar NAPF ca organizație pentru Premiul Nobel pentru Pace. Puteți să consultați pentru noi activitățile care vă pot califica pentru atribuire?
David: John, m-ai nominalizat cu amabilitate pe mine și pe NAPF de mai multe ori pentru Premiul Nobel pentru Pace, pentru care îți mulțumesc profund. Aș spune că cea mai mare realizare a mea a fost să înființez și să conduc Fundația pentru Pace în Epoca Nucleară și să am lucrat constant și neclintit pentru pace și abolirea totală a armelor nucleare. Nu știu dacă acest lucru m-ar califica pentru un Premiu Nobel pentru Pace, dar de care sunt mândru a fost o muncă bună și decentă. De asemenea, simt că activitatea noastră la Fundație, deși internațională, se concentrează în mare parte pe Statele Unite și este o țară deosebit de dificilă în care să progresăm.
Dar aș spune asta. A fost satisfăcător să lucrez pentru astfel de obiective semnificative pentru întreaga umanitate și, făcând o astfel de muncă, am întâlnit mulți, mulți oameni dedicați care merită să primească Premiul Nobel pentru Pace, inclusiv dumneavoastră. Există mulți oameni talentați și dedicați în mișcările de pace și abolire nucleară și mă închin tuturor. Lucrarea este cea mai importantă, nu premiile, chiar și Nobelul, deși recunoașterea care vine cu Nobel poate ajuta la progresul în continuare. Cred că acest lucru a fost cazul ICAN, la care ne-am alăturat la început și cu care am lucrat îndeaproape de-a lungul anilor. Deci, suntem bucuroși să participăm la acest premiu.
Ioan: Complexele militaro-industriale din întreaga lume au nevoie de confruntări periculoase pentru a-și justifica bugetele enorme. Poți să spui ceva despre pericolele pe care le-ai întâmpinat?
David: Da, complexele militar-industriale din întreaga lume sunt extrem de periculoase. Problema este nu numai pe termen scurt, ci finanțarea enormă pe care o primesc, care elimină programele sociale de îngrijire a sănătății, educație, locuințe. și protejarea mediului. Suma fondurilor care se îndreaptă către complexul militar-industrial din multe țări, și în special din SUA, este obscenă.
Am citit recent o carte minunată, intitulată Forța prin pace, scris de Judith Eve Lipton și David P. Barash. Este o carte despre Costa Rica, o țară care a renunțat la armată în 1948 și a trăit în mare parte în pace într-o parte periculoasă a lumii de atunci. Subtitlul cărții este „Cum a dus demilitarizarea la pace și fericire în Costa Rica și ce poate învăța restul lumii de la o mică națiune tropicală”. Este o carte minunată care arată că există modalități mai bune de a căuta pacea decât prin forța militară. Întoarce vechiul dicton roman pe cap. Romanii au spus: „Dacă vrei pace, pregătește-te pentru război”. Exemplul din Costa Rica spune: „Dacă vrei pace, pregătește-te pentru pace”. Este o cale mult mai sensibilă și decentă către pace.
Ioan: Administrația lui Donald Trump a contribuit la pericolul războiului nuclear?
David: Cred că Donald Trump însuși a contribuit la pericolul războiului nuclear. El este narcisist, mercurial și, în general, fără compromisuri, ceea ce reprezintă o combinație teribilă de trăsături pentru cineva care se ocupă de cel mai puternic arsenal nuclear din lume. De asemenea, este înconjurat de bărbați Da, care, în general, par să-i spună ce vrea să audă. Mai mult, Trump a scos SUA din acordul cu Iranul și și-a anunțat intenția de a se retrage din Tratatul Forțelor Nucleare cu Interval Intermediar cu Rusia. Controlul lui Trump asupra arsenalului nuclear american poate fi cea mai periculoasă amenințare a războiului nuclear de la începutul erei nucleare.
Ioan: Puteți spune ceva despre incendiile actuale din California? Este schimbarea climatică catastrofică un pericol comparabil cu pericolul unei catastrofe nucleare?
David: Incendiile din California au fost oribile, cele mai grave din istoria Californiei. Aceste incendii teribile sunt încă o altă manifestare a încălzirii globale, la fel ca intensitatea crescută a uraganelor, taifunelor și a altor evenimente legate de vreme. Cred că schimbările climatice catastrofale sunt un pericol comparabil cu pericolul catastrofei nucleare. O catastrofă nucleară ar putea avea loc în orice moment. Odată cu schimbările climatice, ne apropiem de un punct din care nu va mai reveni la normalitate și pământul nostru sacru va deveni nelocuibil de către oameni.
~~~~~~~~~
John Scales Avery, Ph.D., care face parte dintr-un grup care a împărtășit 1995 Premiul Nobel pentru Pace pentru munca lor în organizarea Conferințelor Pugwash pentru Știință și Afaceri Mondiale, este membru al TRANSCEND Network și profesor asociat Emerit la Institutul HC Ørsted, Universitatea din Copenhaga, Danemarca. El este președintele grupului național danez Pugwash și al Academiei de Pace din Danemarca și a absolvit cursurile de fizică teoretică și chimie teoretică la MIT, la Universitatea din Chicago și la Universitatea din Londra. Este autorul a numeroase cărți și articole, atât pe teme științifice, cât și pe teme sociale mai largi. Cele mai recente cărți sunt Teoria informațiilor și evoluția și Criza civilizațiilor în secolul 21st
