Emanuel Pastreich (Director The Asia Institute) 8 noiembrie 2017, Raportul pentru pacet.
Vizionarea discursurilor președintelui Donald Trump și a președintelui Moon Jae-in la Seul în ultimele zile mi-a dat seama cât de putredă a crescut politica ambelor țări. Trump a vorbit despre terenul său luxos de golf și despre mâncărurile fine de care savurase, insistând asupra răsfățului senzual și prefăcându-se că milioanele de oameni subplătiți și șomeri din Coreea și Statele Unite nu există. El a vorbit cu lăudare despre echipamentele militare prea scumpe pe care Coreea de Sud a fost obligată să le cumpere și s-a lăsat laude pentru războiul din Coreea atât de îndepărtat de provocările cu care se confruntă oamenii obișnuiți. Discursul lui nu a fost nici măcar „America First”. A fost neîncetat „Trump primul”.
Iar Moon nu l-a provocat și nici măcar nu l-a certat pe un singur punct. Nu s-a făcut nicio mențiune despre limbajul rasist turbat al lui Trump și impactul acestuia asupra asiaticilor sau despre politicile sale discriminatorii de imigrare. Nici nu s-a spus nimic despre războiul turbat al lui Trump și despre amenințările sale nesăbuite de război împotriva Coreei de Nord, și chiar despre amenințările voalate împotriva Japoniei în discursul său recent de la Tokyo. Nu, ipoteza de lucru din spatele întâlnirilor a fost că summit-ul trebuia să fie unul mecanic și banal marionetă mare pentru mase, combinate cu afaceri mari din culise pentru cei superbogați.
Mass-media coreeană a făcut să pară că toți americanii și majoritatea coreenilor au susținut politicile ridicole și periculoase ale lui Donald Trump și i-au legitimat cu abandon politicile reacționare. Unul a venit cu impresia că este perfect ca un președinte american să amenințe cu război nuclear preventiv pentru testarea de către Coreea de Nord a rachetelor (o acțiune care nu încalcă dreptul internațional) și a armelor nucleare (ceea ce India a făcut cu încurajarea americană).
Am ținut un scurt discurs pentru a oferi o altă viziune asupra rolului Statelor Unite în Asia de Est. Am făcut-o pentru că mi-am făcut griji că mulți coreeni vor scăpa de Trump cu impresia că toți americanii sunt la fel de militanți și motivați nespus de profit.
Deși Trump s-ar putea să bată tobe de război pentru a speria Japonia și Coreea, astfel încât să dea peste miliarde de dolari pentru arme de care nu au nevoie sau nu le doresc, el și regimul său joacă în mod clar un joc extrem de periculos. Există forțe adânci în armată care sunt perfect dispuse să lanseze un război catastrofal dacă le crește puterea și care cred că doar o astfel de criză poate distrage atenția oamenilor de la acțiunile criminale ale guvernului Statelor Unite și atrage atenția de la ce se profilează. catastrofa schimbărilor climatice.
Emanuel Pastreich
„Un rol alternativ pentru Statele Unite în Asia de Est”
Text video:
Emanuel Pastreich (director The Asia Institute)
Noiembrie 8, 2017
„Un rol alternativ pentru Statele Unite în Asia de Est.
Discurs ca răspuns la discursul lui Donald Trump la Adunarea Națională a Coreei
Sunt un american care a lucrat de peste douăzeci de ani cu guvernul coreean, institute de cercetare, universități, industria privată și cu cetățeni de rând.
Tocmai am auzit discursul lui Donald Trump, președintele Statelor Unite, la Adunarea Națională Coreeană. Președintele Trump a prezentat o viziune periculoasă și nesustenabilă pentru Statele Unite, și pentru Coreea și Japonia, o cale care merge spre război și către conflicte sociale și economice masive, atât pe plan intern, cât și internațional. Viziunea pe care o oferă este o combinație înfricoșătoare de izolare și militarism și va încuraja în alte națiuni o politică de putere nemiloasă, fără nicio preocupare pentru generațiile viitoare.
Înainte de Tratatul de Securitate SUA-Coreea, a existat Carta Națiunilor Unite, semnată de Statele Unite, Rusia și China. Carta Națiunilor Unite a definit rolul Statelor Unite, Chinei, Rusiei și altor națiuni ca fiind prevenirea războiului și un efort activ de a aborda inechitatea economică teribilă care duce la războaie. Securitatea trebuie să înceapă de acolo, cu acea viziune pentru pace și pentru cooperare. Avem nevoie astăzi de idealismul Cartei Națiunilor Unite, de acea viziune pentru pacea globală după ororile celui de-al Doilea Război Mondial.
Donald Trump nu reprezintă Statele Unite, ci mai degrabă un grup mic de superbogați și membri ai extremei drepte. Dar acele elemente și-au mărit controlul asupra guvernului țării mele la un nivel periculos, în parte din cauza pasivității atâtor cetățeni.
Dar cred că noi, oamenii, putem relua controlul asupra dialogului privind securitatea, economie și societate. Dacă avem creativitate și curaj, putem propune o viziune diferită pentru un viitor inspirator.
Să începem cu problema securității. Coreenii au fost bombardați cu rapoarte despre un atac nuclear din Coreea de Nord. Această amenințare a fost o justificare pentru THAAD, pentru submarinele cu propulsie nucleară și pentru orice număr de alte sisteme de arme scumpe care generează bogăție pentru un număr mic de oameni. Dar aceste arme aduc securitate? Securitatea vine din viziune, pentru cooperare și din acțiune curajoasă. Securitatea nu poate fi achiziționată. Niciun sistem de arme nu va garanta securitatea.
Din păcate, Statele Unite au refuzat să se angajeze diplomatic cu Coreea de Nord de ani de zile, iar pasivitatea și aroganța americană ne-au condus la această situație periculoasă. Situația este și mai gravă acum pentru că administrația Trump nu mai practică diplomația. Departamentul de Stat a fost deposedat de orice autoritate și majoritatea națiunilor nu știu unde să se îndrepte dacă vor să se angajeze în Statele Unite. Construirea de ziduri, văzute și nevăzute, între Statele Unite și lume este cea mai mare grijă a noastră.
Dumnezeu nu a dat Statelor Unite un mandat de a rămâne în Asia pentru totdeauna. Este nu numai posibil, dar și de dorit ca Statele Unite să-și reducă prezența militară în regiune și să-și reducă armele nucleare și forțele convenționale, ca prim pas către crearea unui ciclu pozitiv care va îmbunătăți relațiile cu Coreea de Nord, China și Rusia.
Testarea rachetelor de către Coreea de Nord nu reprezintă o încălcare a dreptului internațional. Mai degrabă, Consiliul de Securitate al Națiunilor Unite a fost manipulat de forțe puternice din Statele Unite pentru a sprijini poziții cu privire la Coreea de Nord care nu au deloc sens.
Primul pas către pace începe cu Statele Unite. Statele Unite, țara mea, trebuie să-și respecte obligațiile în temeiul Tratatului de neproliferare și să înceapă din nou să-și distrugă armele nucleare și să stabilească o dată în viitorul apropiat pentru distrugerea totală a tuturor armelor nucleare rămase. Pericolele războiului nuclear și ale programelor noastre secrete de arme au fost ascunse americanilor. Dacă sunt informat despre adevăr, sunt sigur că americanii vor sprijini în mod covârșitor semnarea tratatului ONU de interzicere a armelor nucleare.
S-a vorbit mult despre dezvoltarea armelor nucleare de către Coreea și Japonia. Deși astfel de acțiuni ar putea oferi un fior pe termen scurt pentru unii, ele nu vor aduce nicio formă de securitate. China și-a menținut armele nucleare sub 300 și ar fi dispusă să le reducă în continuare dacă Statele Unite se angajează să dezarmeze. Dar China poate crește cu ușurință numărul de arme nucleare la 10,000 dacă este amenințată de Japonia sau de Coreea de Sud. Advocacy pentru dezarmare este singura acțiune care poate crește securitatea Coreei.
China trebuie să fie un partener egal în orice cadru de securitate pentru Asia de Est. Dacă China, care devine rapid puterea globală dominantă, este lăsată în afara unui cadru de securitate, acel cadru este garantat a fi irelevant. Mai mult, Japonia trebuie să fie inclusă în orice cadru de securitate. Trebuie să scoatem în evidență tot ce este mai bun din cultura Japoniei, expertiza sa în domeniul schimbărilor climatice și tradiția sa de activism pentru pace printr-o astfel de colaborare. Steagul securității colective nu trebuie folosit ca un apel de adunare pentru ultranaționaliștii care visează la o „Japonie războinică”, ci mai degrabă ca un mijloc de a scoate la iveală ce este mai bun din Japonia, „îngerii săi mai buni”. Nu putem lăsa Japonia singură.
Există un rol real pentru Statele Unite în Asia de Est, dar nu este preocupat în cele din urmă de rachete sau tancuri.
Rolul Statelor Unite trebuie transformat radical. Statele Unite trebuie să se concentreze pe coordonare pentru a răspunde amenințării schimbărilor climatice. Trebuie să reinventăm armata și să redefinim „securitatea” în acest scop. Un astfel de răspuns va cere cooperare, nu competiție.
O astfel de schimbare a definiției securității necesită curaj. Reinterpretarea misiunii pentru marina, armata, forțele aeriene și comunitatea de informații, astfel încât să se concentreze pe a ajuta cetățenii să răspundă la schimbările climatice și să reconstruiască societatea noastră va fi un act care va cere o curaj uimitoare, poate mai mult curaj decât lupta pe un câmp de luptă. Nu am nicio îndoială că există cei din armată care au acest fel de curaj. Vă chem să vă ridicați și să cereți să facem față amenințării schimbărilor climatice în mijlocul acestei grotești negare în masă.
Trebuie să ne modificăm fundamental cultura, economia și obiceiurile noastre.
Fostul șef american al Comandamentului Pacificului, amiralul Sam Locklear a declarat că schimbările climatice reprezintă o amenințare copleșitoare pentru securitate și a fost supus unui atac constant.
Dar liderii noștri nu ar trebui să vadă că a fi popular este munca lor. Mi-ar păsa mai puțin câte selfie-uri faci cu studenții. Liderii trebuie să identifice provocările epocii noastre și să facă tot ce le stă în putere pentru a aborda aceste pericole direct, chiar dacă asta înseamnă un sacrificiu de sine extraordinar. După cum a scris odată omul de stat roman Marcus Tullius Cicero:
„Nepopularitatea câștigată făcând ceea ce este drept este glorie”
Poate fi dureros pentru unele corporații să renunțe la contracte de mai multe miliarde de dolari pentru portavioane, submarine și rachete, dar pentru membrii armatei noastre, totuși, le va oferi un rol clar de a proteja țările noastre de cea mai mare amenințare din istorie. un nou simț al datoriei și al angajamentului.
De asemenea, avem nevoie de tratate de limitare a armelor, precum cele pe care le-am stabilit în Europa în anii 1970 și 1980. Ele sunt singura modalitate de a răspunde la rachetele de generație următoare și la alte arme. Trebuie negociate noi tratate și protocoale pentru ca sistemele defensive colective să răspundă amenințării dronelor, a războiului cibernetic și a armelor emergente.
De asemenea, avem nevoie de curajul de a înfrunta actorii nestatali umbriți care ne amenință guvernele din interior. Această bătălie va fi cea mai grea, dar importantă, bătălie.
Cetăţenii noştri trebuie să cunoască adevărul. Cetăţenii noştri sunt inundaţi de minciuni în această eră a internetului, negări ale schimbărilor climatice, ameninţări teroriste imaginare. Această problemă va necesita angajamentul tuturor cetățenilor de a căuta adevărul și de a nu accepta minciuni convenabile. Nu ne putem aștepta ca guvernul sau corporațiile să facă această treabă pentru noi. De asemenea, trebuie să ne asigurăm că mass-media își consideră rolul principal ca transmiterea de informații corecte și utile cetățenilor, mai degrabă decât realizarea de profit.
Bazele cooperării SUA-Coreea trebuie să se bazeze pe schimburi între cetățeni, nu sisteme de arme sau subvenții masive pentru corporații internaționale. Avem nevoie de schimburi între școlile primare, între ONG-uri locale, între artiști, scriitori și asistenți sociali, schimburi care se întind pe ani și decenii.
Nu ne putem baza pe acordurile de liber schimb care beneficiază în primul rând corporațiile și care dăunează mediului nostru prețios pentru a ne aduce împreună.
Mai degrabă, trebuie să stabilim un adevărat „comerț liber” între Statele Unite și Coreea. Asta înseamnă comerț echitabil și transparent de care tu, eu și vecinii noștri putem beneficia direct prin propriile noastre inițiative și prin creativitatea noastră. Avem nevoie de comerț care să fie bun pentru comunitățile locale. Comerțul ar trebui să vizeze în primul rând colaborarea și cooperarea globală între comunități, iar preocuparea nu ar trebui să fie cu investiții masive de capital sau cu economii de scară, ci mai degrabă cu creativitatea indivizilor.
În cele din urmă, trebuie să readucem guvernul la poziția sa corespunzătoare ca actor obiectiv care este responsabil pentru sănătatea pe termen lung a națiunii și care are puterea de a rezista și de a reglementa corporațiile. Guvernul trebuie să fie capabil să promoveze proiecte în știință și în infrastructură care vizează adevăratele nevoi ale cetățenilor noștri din ambele țări și nu ar trebui să se concentreze pe profiturile pe termen scurt ale unui număr mic de bănci private. Bursele au rolul lor, dar sunt marginale în elaborarea politicii naționale.
Epoca privatizării funcțiilor guvernamentale trebuie să se încheie. Trebuie să-i respectăm pe funcționarii publici care își văd rolul de a ajuta oamenii și să le oferim resursele de care au nevoie. Trebuie să ne unim cu toții pentru cauza comună a creării unei societăți mai echitabile și trebuie să facem acest lucru rapid.
După cum a scris odată Confucius: „Dacă națiunea își pierde calea, bogăția și puterea vor fi lucruri rușinoase de posedat.” Să lucrăm împreună pentru a crea o societate în Coreea și în Statele Unite de care să fim mândri.
