CERCETĂRI ÎN TRENCHES de John McCutcheon

Mă numesc Francis Tolliver, vin din Liverpool. Acum doi ani războiul mă aștepta după școală. În Belgia și în Flandra, în Germania până aici am luptat pentru regele și țara pe care o iubesc dragă. „Era Crăciunul în tranșee, unde atârna înghețul atât de amar, Câmpurile înghețate ale Franței erau încă, nu se cânta niciun cântec de Crăciun Familiile noastre din Anglia ne prăjeau în ziua aceea, băieții lor curajoși și glorioși atât de departe. Stăteam întinsă cu colegul meu de mizerie pe pământul rece și stâncos. Când liniile de luptă au apărut un sunet deosebit, zice: „Ascultați, băieți!”, Fiecare soldat s-a încordat să audă. clar. „Cântă bine, știi!”, Îmi spune partenerul meu În curând, unul câte unul, fiecare voce germană s-a alăturat în armonie Tunurile s-au odihnit, norii de gaz nu s-au mai rostogolit În timp ce Crăciunul ne-a adus răgaz din război. pe măsură ce s-au terminat și s-a petrecut o pauză reverentă „God Rest Ye Merry, Gentlemen” a lovit câțiva flăcăi din Kent Următorul care a cântat a fost „Stille Nacht”. Și în două limbi, un cântec a umplut cerul „E cineva care vine spre noi!”, Santinela din prima linie a strigat. Toate priveliștile erau fixate pe o siluetă lungă care pășea din partea lor Steagul său de armistițiu, ca o stea de Crăciun, arătat pe acea câmpie atât de strălucitor Pe măsură ce el, curajos, a pășit neînarmat în noapte În curând unul câte unul pe ambele părți a intrat în Ținutul Nimănui. Nici cu arma, nici cu baionetă ne-am întâlnit acolo, mână în mână. -Lit joc de fotbal le-am dat dracu. Am schimbat bomboane, țigări și fotografii de acasă tatii departe de familiile propriilor lor Young Sanders i-au cântat cutia de stoarcere și au avut o vioară Această curioasă și puțin probabilă trupă de bărbați Curând lumina zilei ne-a furat, iar Franța a fost din nou Franța. Cu rămas bun, ne-am pregătit fiecare să ne stabilim în întrebarea a bântuit fiecare inimă care a trăit acea noapte minunată „A cui familie am fixat-o în vizorul meu?” Era Crăciun în tranșee unde înghețul atât de amar atârna Câmpurile înghețate ale Franței erau încălzite în timp ce se cântau cântece de pace Pentru ziduri pe care le ținuseră între noi pentru a exprima lucrarea de război Fuseseră prăbușite și dispăruseră pentru totdeauna. Numele meu este Francis Tolliver, în Liverpool locuiesc În fiecare Crăciun care vine de la Primul Război Mondial, am învățat bine lecțiile pe care cei împușcăturile nu vor fi printre morți și șchiopi Și la fiecare capăt al puștii suntem la fel