By Joseph Essertier, World BEYOND War, Mai 3, 2019
O adunare de Japonia pentru o World BEYOND War la 27th of April a marcat prima aniversare a Declarației Panmunjom, prin care cu un an înainte ca Coreea de Nord și Coreea de Sud au convenit să colaboreze pentru a pune capăt oficial războiului coreean.
Într-un eveniment serios, dar distractiv, într-o sală de karaoke din Nagoya, am discutat despre circumstanțele actuale cu care se confruntă coreenii și Okinawans, precum și despre istoria violenței sponsorizate de Washington și Tokyo împotriva lor. Am urmărit clipurile video ale unei călătorii în Okinawa, pe care am luat-o împreună cu un alt membru WBW la începutul lunii februarie, și, desigur, am vorbit foarte mult și ne-am cunoscut mai bine. După reuniunea de karaoke, ne-am alăturat altor cetățeni care iubesc pacea din Nagoya și le-am legat simbolic corpurile noastre într-o "lanț uman" solidar cu lanțul uman din Coreea în aceeași zi.
Acest eveniment a fost acoperit de mass-media sud-coreeană. Vedea acest videoclip în limba engleză de exemplu. (În Coreea au făcut-o la 14:27 pe 4 aprilie, deoarece data este scrisă „27” în limba lor. Limbile japoneze afișează și datele în acest fel). Secțiunea celor cinci dintre noi care formează un lanț în fotografia de mai sus din Nagoya era doar o secțiune a unui lanț lung alcătuit din aproximativ 4.27 de persoane, poate 30 de metri lungime, la un colț de stradă major.
Observați că nu există bannere sau panouri care să marcheze anumite grupări politice sau religioase. Aceasta a fost intenționată. Sa hotărât că, datorită varietății organizațiilor participante, uneori a obiectivelor politice opuse, în timpul acestui eveniment, nu ar fi afișate afilități organizaționale. Și noi, în Nagoya, am respectat această dorință a organizatorilor.
Au fost aproape 150 de proteste în ultimii trei ani împotriva noii construcții de bază din Henoko și Takae, la colțul din fotografie. Acest colț se află într-un cartier comercial central din Nagoya numit „Sakae”. Accentul a fost pus pe oprirea SUA de la construirea acestor două baze, dar uneori s-au exprimat opinii împotriva războiului și pentru pace în Peninsula Coreeană, în solidaritate cu coreenii și alții din nord-estul Asiei amenințați de Statele Unite.
Aceste proteste săptămânale sunt ținute sâmbăta de la 18: 00 la 19: 00. Numai cele mai grave taifunuri și furtuni de zăpadă au împiedicat oamenii să se adune. Chiar și în zăpadă și ploaie grele, noi / ei se adună săptămâna după săptămână. Educăm trecătorii cu fotografii care arată ceea ce se întâmplă în Okinawa, dă discursuri, cântă cântece antiwar și fac un "dans de linie". World BEYOND War este unul dintre grupurile care au sprijinit aceste eforturi în ultimul an și jumătate.
Okinawans și japonezii care trăiesc sau au trăit în Okinawa adesea dau discursuri, uneori în "Uchinaa-guchi", cea mai comună limbă / dialect din Uchinaa. (Uchinaa este un nume local pentru Okinawa). Și oamenii din Okinawa, precum și oamenii din alte insule ale arhipelagului, cum ar fi Honshu (unde se află Tokyo, Kyoto, Osaka, Nagoya și alte orașe mari), se îmbracă adesea în îmbrăcămintea tradițională și cântă melodii din Okinawa. Astfel, protestele, pe lângă faptul că fac o declarație politică, oferă de asemenea un forum pentru oamenii din alte părți ale arhipelagului, precum și pentru străinii care umblă, pentru a experimenta cultura din Okinawa. Aceasta este o caracteristică interesantă a protestelor anti-bază din Nagoya și a altor orașe importante precum Tokyo.
O modalitate de a spune „Țara nu este a ta” în Uchinaa-guchi este „Iita mun ya nan dou”. În japoneza de la Tokyo, care este „limba comună” dominantă în toată Japonia, acest lucru ar putea fi exprimat cu „Anata no tochi dewa nai”. Acesta este un exemplu de cât de diferite sunt aceste limbi / dialecte între ele și un exemplu al bogatei diversități lingvistice a arhipelagului. Nu vorbesc Uchinaa-guchi, dar am întrebat recent un Okinawan cum să spună acest lucru în limba lor - pentru că vreau să spun „Nu este al tău” personalului militar american care trăiește și se antrenează și se pregătește pentru război pe teritoriile ocupate ale acestor persoane deposedate. La un moment dat, existau ferme, drumuri, case și morminte pe acele terenuri. Există încă câțiva oameni din Okinawa în viață astăzi, care erau copii care trăiau pe acel pământ cu mult timp înainte ca acesta să fie furat de către cetățenii americani.
Și limba Uchinaa sau „dialectele” din Okinawa sunt pe moarte. Acest lucru nu se datorează doar imperialismului lingvistic, adică politicilor educaționale de stat ale Imperiului Japoniei și Japoniei postbelice, ci și datorită câtorva decenii de influență a SUA. Unii okinawani în vârstă pot vorbi bine engleza, în timp ce nepoții lor nu pot vorbi limba locală a bunicilor lor, „Uchinaa-guchi”. Nu-mi pot imagina decât cât de trist și dureros trebuie să fie pentru ei. (Dar chiar și în Okinawa, există variații și diversitate în ceea ce privește dialectele. Acest lucru este tipic și altor părți ale arhipelagului, care erau inițial pline de o diversitate culturală uimitoare și adesea frumoasă).
Uneori protestatarii arată videoclipuri cu natura frumoasă a Okinawa, inclusiv „dugongul” sau vaca de mare pe cale de dispariție, folosind un proiector digital care proiectează imaginile pe un ecran portabil sau o simplă foaie sau perdea albă. Un tricou pe care mulți activiști pentru pace îl poartă la aceste proteste are cuvântul „tenace” scris cu caractere chinezești, ca și în cazul femeii cu tricoul gri care stă în dreapta mea. Într-adevăr, protestatarii anti-bază din Nagoya au fost foarte tenace în ultimii trei ani, dar și creativi și originali. Și nu numai persoanele în vârstă care nu au sarcina de a câștiga un salariu din munca cu normă întreagă. Există mulți adulți muncitori, de vârstă mijlocie și chiar tineri care își exprimă opoziția în acest fel.
Din păcate, jurnaliștii americani și japonezi au acoperit cu greu evenimentul din 27 în Coreea, chiar și atunci când multe zeci de mii - am auzit până la 200,000 - de coreeni s-au aliniat și au ținut mâna de-a lungul „DMZ” impusă de SUA (Zona demilitarizată la a 38-a paralelă care a divizat națiunea Coreei în cea mai mare parte a secolului trecut). În plus, au existat mulți protestatari de solidaritate în afara Coreei.
Un videoclip despre 27th în limba coreeană este aici:
Un post pe blog în engleză și germană, și cu video este aici.
Evenimentul a fost a anunțat cel puțin încă din ianuarie.
Papa Francis marcat 4 / 27 cu un discurs.
"Fie ca această sărbătoare să ofere speranțe tuturor că un viitor bazat pe unitate, dialog și solidaritate frățească este într-adevăr posibil", spune Papa Francis în mesajul său. "Prin eforturi solide și persistente, urmărirea armoniei și concordanței poate depăși diviziunea și confruntarea".
Premiul Nobel pentru pace, Mairead Maguire, și profesorii Noam Chomsky și Ramsay Liem Declarații care au fost acoperite în mass-media coreeană.
Au mai existat și evenimente în Los Angeles, New York și Berlin.
Pe lângă alte evenimente din Japonia, a avut loc un eveniment educațional care comemora Declarația Panmunjom din Nagoya, cu o prelegere de către un profesor de la Universitatea Coreea din Japonia (朝鮮 大 学校) și un cercetător al Institutului de Cercetare în domeniul Coreei (韓国 問題 研究所 所長).
Păstrați-vă ochii pentru mai multe lanțuri umane pe viitor în Coreea. Acestea sunt lanțuri care afirmă viața care eliberează omenirea de viața de război.
Multe mulțumiri profesorului și activistului Simone Chun pentru că au furnizat majoritatea informațiilor de mai sus despre evenimentele din Coreea și din întreaga lume. Ea ne-a împărtășit-o prin intermediul Rețelei de pace din Coreea. Ea contribuie la mișcarea păcii atât în ceea ce privește cercetarea, cât și activismul, prin intermediul organizațiilor care includ Alianța cărturarilor preocupați de Coreea, Women Cross DMZ și Inițiativa Nobel pentru femei.
