De Matthew Hoh, 21 aprilie 2020
De la CounterPunch
Aducând acasă războiul dușmanului; Munții cântă de Nguyen Phan Que Mai
M-am născut lângă New York în 1973, anul în care Statele Unite și-au încheiat oficial războiul în Vietnam și am adus acasă ultima dintre trupele sale de luptă. Războiul din Vietnam, cunoscut vietnamezilor ca The American War, a fost întotdeauna ceva îndepărtat de mine, chiar când am citit istorie după istorie, am urmărit documentare și, în calitate de ofițer al Corpului Marinei, am cercetat copii ale manualelor de război marine. În ciuda faptului că războiul s-a purtat încă doi ani după nașterea mea pentru poporul vietnamez, că popoarele din Cambodgia și Laos au suferit ucideri în masă și atrocități pe când eram băiat și că până în ziua de azi, așa cum sunt acum un bărbat al său anii patruzeci, atât familiile vietnameze cât și cele americane, în milioane, suferă deces și invaliditate din cauza efectelor otrăvitoare și de durată ale agentului Orange, ca să nu mai vorbim de miile care sunt ucise și condamnate în fiecare an din cauza rămășițelor neexplodate de milioane de tone de S.U.A. bombele au căzut pe Cambodgia, Laos și Vietnam, războiul a avut un efect personal asupra mea. Chiar și prin conexiunea mea acum cu mulți veterani din Vietnam și cu experiența mea întâlnind zeci de membri ai familiei care și-au pierdut soții, tații și frații la Agent Orange, o legătură la războiul din Vietnam la propria mea viață și la experiențele mele la războiul din Afganistan și Irak a fost pur și simplu academic sau teoretic.
În același an m-am născut Nguyen Phan Que Mai s-a născut în nordul Vietnamului. Ca toți vietnamezii, Que Mai ar experimenta Războiul american, geneza îndepărtată, execuția sa rancidă și consecințele sale omniprezente, în termeni complet personali. Pentru Que Mai, războiul ar fi direct și indirect la rădăcina tuturor lucrurilor, nimic nu ar putea fi compus sau exprimat fără să participe la vreo substanță a războiului. Războiul în toate lucrurile, fiind adevărat pentru toți vietnamezii, a fost valabil doar pentru acei americani și familiile lor, trimiși să ucidă și să fie uciși pe câmpul de luptă al colonialismului latent și al isteriei Războiului Rece. Que Mai ar lucra pentru a supraviețui ca fermier și vânzător de stradă mulți ani până când un program de burse a trimis-o în Australia să studieze. Din Australia, ea va începe o carieră în activitatea de dezvoltare pentru a îmbunătăți viața oamenilor nu doar în Vietnam, ci în toată Asia. De asemenea, Que Mai ar începe un proces de scriere care ar contribui în egală măsură la vindecarea și recuperarea din război, la fel de mult ca și activitatea de dezvoltare la care a luat parte și a condus-o.
Munții cântă este a noua carte a lui Que Mai și prima carte în engleză. Este un roman al unei familii care încearcă să supraviețuiască în nordul Vietnamului din cel de-al doilea război mondial prin anii care au urmat înfrângerii guvernului sud-vietnamez de către nord. Este o carte care a primit recenzii rave de către o mare varietate de critici, cum ar fi New York Times, Publishers Weekly, și pagina de carte, și are scoruri 4.5 și 4.9 Goodreads și AmazonAșadar, comentariile mele nu vor reflecta calitățile intense și frumoase ale prozei lui Que Mai sau a modului bântuitor și de transformare a paginii din povestirea ei. Mai degrabă, vreau să spun că oamenii din SUA ar trebui să citească această carte pentru a înțelege ce am făcut noi în SUA atât de mulți din afara SUA.
De mulți ani încoace, când am fost întrebat ce cărți trebuie citite pentru a înțelege războaiele americane actuale din lumea musulmană, nu am recomandat două cărți, nici despre războaiele actuale și atât despre Vietnam: David Halberstam Cel mai bun și cel mai strălucitor și a lui Neil Sheehan O minciună strălucitoare. Citiți cărțile pe care le spun oamenilor și veți înțelege de ce SUA sunt în aceste războaie și de ce aceste războaie nu se vor încheia. Cu toate acestea, acele cărți povestesc puțin despre oamenii războaielor: experiențele lor, suferințele, triumfurile și existența. Așa cum fac Halberstam și Sheehan pentru înțelegerea SUA în aceste războaie, așa și Que Mai face pentru înțelegerea oamenilor ciupite dedesubt, exploatați, loviți și formați de ei.
Au fost câteva ocazii în timp ce citeam Munții cântă M-am gândit să mă opresc. Greață și panică febrilă, cartea indusă în mine în timp ce citesc cuvintele lui Que Mai despre familia ei (deși este un roman, se poate înțelege că a fost preluată în mare parte din istoria familiei sale) a stârnit amintirile multor irakieni și afgani Am cunoscut, mulți încă în țările lor de origine, majoritatea încă trăiesc și supraviețuiesc printr-un război continuu sau poate una dintre pauzele sale. Vinovat asupra războaielor, la ce am luat parte și la ceea ce am făcut ca națiune la atâtea milioane de inocenți, îmi conduce ideea mea de sinucidere, așa cum o face și pe cea de mulți alți veterani americani. Deci, poate ar trebui să fie ...
Ce Munții cântă detaliază și explică despre război, nu doar detaliile durerii, groazei, inutilității, încercărilor și similitudinii acestuia, ci a efectelor sale durabile de-a lungul generațiilor, a cerințelor sale constante de sacrificiu și a reproducerii extremismului politic, cultural și social. , nu se limitează la experiența vietnameză, ci se extinde la toți atinși de forța și capriciile războiului. Cu siguranță există elemente și aspecte ale Munții cântă care sunt specifice experienței vietnameze, la fel cum există elemente și aspecte ale războaielor din Afganistan, Irak, Libia, Pakistan, Somalia, Siria și Yemen, care sunt unice pentru fiecare țară. Cu toate acestea, chiar și în această diferență, există o identitate, deoarece cauza războiului, motivul pentru astfel de lucruri, suntem noi, SUA.
Que Mai a scris o carte atemporală despre tristețe și pierdere și despre câștig și victorie. Indiferent dacă a conștientizat sau nu Que Mai a vorbit de generații din afara Vietnamului, milioane de milioane de oameni au fost bombardați, puși în subteran, forțați să fugă și disperați să trăiască; oameni care sunt nebuni și încă lucide în dorința lor de a nu scăpa și supraviețui, dar de a depăși și de a înlocui mașina americană de război. Este o carte și pentru americani. Nu este o oglindă pentru noi în vreun fel, ci o fereastră, o viziune asupra a ceea ce am făcut și continuăm să facem atât de mult în întreaga lume, atât înainte de când eram mică, cât și acum, în timp ce îmbătrânesc.
