De la Peace Science Digest, Iunie 28, 2020
Credit foto: Photo Nations Nations
Această analiză rezumă și reflectă următoarele cercetări: Belgioioso, M., Di Salvatore, J. și Pinckney, J. (2020). Încurcat în albastru: Efectul menținerii păcii ONU asupra protestelor nonviolente din țările de după război civil. Studii internaționale trimestriale. https://doi.org/10.1093/isq/sqaa015
Talking Puncte
În contextele postbelice civile:
- Țările cu operațiuni ale ONU de menținere a păcii au mai multe proteste nonviolente decât țările fără păcănătorii ONU, în special dacă misiunile de menținere a păcii includ poliția ONU (UNPOL).
- Atunci când paznicii UNPOL sunt din țări cu scoruri mari ale societății civile, probabilitatea de protest nonviolent în țările postbelice este de 60%.
- Atunci când paznicii UNPOL sunt din țări cu scoruri scăzute ale societății civile, probabilitatea de protest nonviolent în țările postbelice este de 30%.
- Deoarece agenții de pace ai UNPOL interacționează direct cu populațiile cetățenești și se antrenează și co-desfășoară cu poliția din țară, există o „difuzare a normelor și practicilor care protejează mobilizarea politică nonviolentă” - sugerând că socializarea propriu-zisă a păstrătorilor de pace la valoarea protestului non-violent influențează acest rezultat.
Rezumat
O mare parte din cercetările existente privind menținerea păcii ONU se concentrează pe procesele de pace de sus în jos, cum ar fi acordurile politice sau schimbările instituționale. Numai aceste procese nu pot măsura interiorizarea normelor democratice sau schimbările culturale care fac imposibilă revenirea la război. Pentru a măsura astfel de efecte „de jos în sus” asupra păstrării păcii a ONU, autorii se concentrează pe o componentă esențială a implicării civice - conținut politic nonviolent - și se întreabă: „Misiunile de menținere a păcii facilitează conținutul politic nonviolent în țările postbelice?”
Pentru a răspunde la această întrebare, au dezvoltat un nou set de date care include 70 de țări ieșite din războiul civil între 1990 și 2011 și teste pentru numărul de proteste nonviolente pe care le-au experimentat aceste țări. Ca măsură conservatoare, setul de date exclude cazurile în care protestele au condus la revolte și violență spontană. Acest set de date include, de asemenea, variabile cum ar fi dacă țara a găzduit sau nu o operațiune a ONU de menținere a păcii, numărul de menținători de pace și un punctaj al societății civile din țara de origine a păstrătorilor de pace. Acest scor al societății civile este obținut din indicele varietăților democrației privind mediul participativ al societății civile. Acest indice analizează modul în care organizațiile societății civile implicate (cum ar fi grupurile de interese, sindicatele sau grupurile de advocacy etc.) sunt în viața publică. Acesta include întrebări cu privire la, de exemplu, dacă sunt consultate de către factorii de decizie sau câți oameni sunt implicați în societatea civilă.
Rezultatele arată că țările postbelice cu operațiuni de menținere a păcii ale ONU au mai multe proteste nonviolente decât țările fără paznici. Mărimea misiunii nu pare să conteze. Punctajul societății civile din țara de origine pentru păstrătorii păcii este doar pentru poliția ONU (UNPOL), dar nu și pentru alte tipuri de menținători de pace. Pentru a pune asta în numere,
- Prezența pachetelor de pace ale ONU, indiferent de tipul de menținere a păcii, crește probabilitatea de protest nonviolent la 40%, comparativ cu 27% atunci când nu există prezența ONU pentru menținerea păcii.
- Prezența ofițerilor UNPOL din țări cu un scor scăzut al societății civile duce la o probabilitate de 30% a protestului nonviolent.
- Prezența ofițerilor UNPOL din țări cu un scor ridicat al societății civile duce la o probabilitate de 60% a protestului nonviolent.
Pentru a explica ce înseamnă aceste rezultate în contextul menținerii păcii și consolidării păcii „de jos în sus”, autorii dezvoltă o orientare teoretică care consideră protestul nonviolent ca un marker cheie pentru interiorizarea largă a normelor democratice. Faptul că aceste proteste rămân nonviolente este, de asemenea, important, mai ales în țările postbelice în care utilizarea violenței ca expresie politică și ca mijloc de atingere a obiectivelor politice este normalizată. În plus, de multe ori noile instituții politice din aceste țări nu reușesc, astfel încât capacitatea unei țări de a face față acestor provocări în mod nonviolent este esențială pentru menținerea păcii. Autorii susțin că paznicii ONU, în special poliția ONU (UNPOL), oferă securitate și că prezența lor promovează „norme de participare politică nonviolentă”. În plus, dacă țările postbelice sunt capabile să susțină protestele nonviolente, atât cetățenia sa, cât și guvernul au standarde democratice cu adevărat interiorizate.
Concentrându-se pe prezența poliției ONU (UNPOL), autorii identifică calea principală prin care aceste norme democratice sunt difuzate de la operațiuni de menținere a păcii în țările care le găzduiesc. Ofițerii UNPOL se antrenează și colaborează cu poliția națională, oferindu-le interacțiunea cea mai directă cu comunitățile și capacitatea de a influența poliția națională pentru a respecta protestele non-violente. În plus, o societate civilă puternică[1] este central pentru organizarea protestelor nonviolente. În timp ce țările ieșite din războiul civil ar fi putut slăbi societățile civile, capacitatea societății civile de a participa pe deplin la procesul politic de după război reprezintă o abordare de jos în sus a construirii păcii. Astfel, socializarea propriilor ofițeri UNPOL către societatea civilă (indiferent dacă acești ofițeri provin din țări cu o societate civilă puternică sau nu) influențează capacitatea lor de a susține proteste nonviolente în țările în care sunt desfășurați. Cu alte cuvinte, dacă ofițerii UNPOL provin din țări cu societăți civile puternice, este mai probabil să protejeze dreptul la protestul nonviolent și să „dezincentiveze represiunea aspră din partea guvernelor îngrijorate de condamnarea internațională”.
Autorii încheie cu o scurtă trecere în revistă a cazurilor în care misiunile ONU din țările postbelice au contribuit la construirea păcii de jos și la difuzarea normelor democratice. În Namibia, Grupul de Asistență pentru Tranziție al Națiunilor Unite ar înconjura și proteja civilii în timpul ședințelor publice și ar arăta imparțialitate în controlul mulțimilor în timpul protestelor. Același lucru a avut loc în Liberia, unde Misiunea Națiunilor Unite în Liberia va monitoriza manifestațiile pașnice și ar interveni pentru a sparge violența, inclusiv între poliția națională și protestatarii, în timpul alegerilor din 2009. Acest act, care protejează dreptul la protest și se asigură că acesta se întâmplă nonviolent, difuzează norme privind participarea politică nonviolentă, care sunt cruciale pentru o pace pozitivă în țările postbelice. Autorii se încheie cu o notă de îngrijorare cu privire la mutarea sarcinii de menținere a păcii a ONU, departe de țările mai înstărite, cu societăți civile mai puternice, în țări mai sărace, cu societăți civile mai slabe. Aceștia solicită factorilor de decizie politici care proiectează misiunile ONU de menținere a păcii să fie atenți să recruteze mai mult personal din țări cu societăți civile mai puternice.
Informarea practicii
Acest articol nou axat pe rolul poliției în construirea păcii oferă un nou mod de a gândi păstrarea păcii a ONU, în special ca o abordare de jos în sus printr-o instituție care altfel concentrează abordările de sus în jos sau centrate de stat. O parte a construirii păcii, în special pentru țările postbelice, constă în reconstruirea contractului social dintre guvern și oamenii săi care a fost rupt în timpul războiului civil. Un acord de pace poate pune capăt formal ostilităților, dar este nevoie de mult mai multă muncă pentru a face oamenii să creadă cu adevărat că pot participa la viața publică și la schimbarea efectelor. Protestele sunt un instrument fundamental de participare politică - ele servesc la conștientizarea unei probleme, la mobilizarea coalițiilor politice și la câștigarea sprijinului public. Pentru un guvern să răspundă cu violență înseamnă să renunțe la contractul social care leagă societatea.
Nu putem pretinde că această analiză, care se concentrează pe aspecte ale protestului și polițiștilor din țări străine, este deconectată de dorința noastră de a aborda în mod constructiv momentul actual din SUA Cum arată poliția într-o societate care se angajează să toată lumea e Securitate? Este o conversație necesară pentru Digest echipa editorială și pentru alții care au luat în considerare uciderea de către poliție a lui George Floyd, Breonna Taylor și a nenumăraților alți americani negri. Dacă scopul esențial al poliției este acela de a oferi securitate, atunci trebuie întrebat: a cui securitate oferă poliția? Cum merge poliția pentru asigurarea acestei securități? De prea mult timp în Statele Unite, poliția a fost folosită ca un instrument de opresiune împotriva negrilor, indigenilor și a altor persoane de culoare (BIPOC). Această istorie a poliției este însoțită de o cultură profund înrădăcinată a supremației albe, evident în prejudecata rasială găsit în întregul sistem de aplicare a legii și justiție penală. De asemenea, suntem martorii asupra gradului de brutalitate a poliției împotriva protestatarilor nonviolenți - ceea ce, la fel de ironic și tragic, oferă mai multe dovezi privind necesitatea de a schimba fundamental ce înseamnă poliția în Statele Unite.
O mare parte a conversației despre poliția din Statele Unite s-a concentrat pe militarizarea poliției, de la adoptarea unei mentalități „războinice” (spre deosebire de o mentalitate „de gardian” a poliției - vezi Lectura continuă), până la transferul echipamentului militar către secțiile de poliție prin programul 1033 din Legea privind autorizarea apărării. Ca societate, începem să imaginăm cum ar putea să apară alternativele la o forță de poliție militarizată. Există dovezi incredibile cu privire la eficacitatea abordărilor non-militarizate și nearmate ale securității prezentate în Peace Science Digest. De exemplu, în Evaluarea abordărilor înarmate și nearmate pentru menținerea păcii, cercetările dezvăluie că „menținerea păcii civile neînarmate (UCP) s-a angajat cu succes în sarcinile asociate în mod tradițional cu menținerea păcii, demonstrând că menținerea păcii nu necesită personal militar sau prezența armelor pentru a-și îndeplini funcțiile de prevenire a violenței și protecție civilă.” Deși sunt în mare parte înarmați, poliția ONU, în special cu îmbrățișarea lor poliție orientată către comunitate, reprezintă încă o abordare mai puțin militarizată a securității în comparație cu alte forțe de menținere a păcii ale ONU, în special cele cu mandate mai agresive pentru a se angaja în misiuni de luptă. Dar, așa cum devine din ce în ce mai evident în SUA (chiar cu societatea civilă vibrantă și normele democratice), poliția armată poate reprezenta în continuare o amenințare fundamentală pentru mari segmente de cetățenie. În ce moment recunoaștem că poliția armată, mai degrabă decât respectarea contractului social, sunt în mare parte agenți ai dezintegrării sale? Această recunoaștere trebuie să ne producă și mai mult în direcția demilitarizării către îmbrățișarea unor abordări complet nearmate în materie de securitate - abordări care nu necesită securitatea unei persoane în detrimentul alteia. [KC]
Lectură continuată
Sullivan, H. (2020, 17 iunie). De ce protestele devin violente? Vina relațiile stat-societate (și nu provocatorii). Violența politică dintr-o privire. Preluat 22 iunie 2020, de la https://politicalviolenceataglance.org/2020/06/17/why-do-protests-turn-violent-blame-state-society-relations-and-not-provocateurs/
Hunt, CT (2020, 13 februarie). Protecția prin poliție: Rolul protector al poliției ONU în operațiunile de pace. Institutul Internațional pentru Pace. Preluat 11 iunie 2020, de la https://www.ipinst.org/2020/02/protection-through-policing-un-peace-ops-paper
De Coning, C. și Gelot, L. (2020, 29 mai). Plasarea oamenilor în centrul operațiunilor de pace ale ONU. Institutul Internațional pentru Pace. Preluat 26 iunie 2020, de la https://theglobalobservatory.org/2020/05/placing-people-center-un-peace-operations/
NPR. (2020, 4 iunie). Poliția americană. Prin linie. Preluat pe 26 iunie 2020, de la https://www.npr.org/transcripts/869046127
Serhan, Y. (2020, 10 iunie). Ce ar putea să învețe lumea despre poliție, Atlantic. Preluat 11 iunie 2020, de la https://www.theatlantic.com/international/archive/2020/06/america-police-violence-germany-georgia-britain/612820/
Science Daily. (2019, 26 februarie). Dovezi bazate pe date despre polițistul războinic. Preluat 12 iunie 2020, de la https://www.sciencedaily.com/releases/2019/02/190226155011.htm
Digital Science Digest. (2018, 12 noiembrie). Evaluarea abordărilor armate și neînarmate pentru menținerea păcii. Preluat 15 iunie 2020, de la https://peacesciencedigest.org/assessing-armed-and-unarmed-approaches-to-peacekeeping
Organizații / Inițiative
Poliția Națiunilor Unite: https://police.un.org/en
Cuvinte cheie: postbelic, menținere a păcii, construirea păcii, poliție, Națiunile Unite, război civil
[1] Autorii definesc societatea civilă drept „o categorie [care] include cetățeni organizați și neorganizați, de la apărătorii drepturilor omului până la manifestanți nonviolenți.”
