Kärnvapenfronten rör på sig / Frontul nuclear se mișcă!

De Mikael Böök și David Swanson, HBLFebruarie 6, 2021

Derulați în jos pentru, mai întâi suedezul publicat în ziarul finlandez HBL, și apoi engleza.

På kärnvapenfronten råder verkligen inget lugn! Tvärtom pågår sedan år tillbaka en ny kapprustningsrunda baserad på nya teknologier. Om detta fortsatta vansinne omges av en skenbar stillhet beror det på att medierna har glömt att raportera om det för att i stället rikta uppmärksamhet på klimatkrisen, skriver kärnvapenmotståndarna Mikael David Swanök och.

Den här artikeln är inspirerad av profesor Stefan Forss Bakgrundsartikel (HBL Debatt 29.1).

Den nukleära “galenskapen”, som Forss kallar den - vi instämmer helt i denna beskrivning - förtjänar att studeras och analyseras ur olika synvinklar. Låt oss därför ganska kärnvapenvanvettets aktuella fas mot bakgrunden av den växande internationella freds- och nedrustningsrörelsen.

Forss rubrik „På kärnvapenfronten intet nytt?” anspelar på Erich Maria Remarques berömda pacifistiska roman om första världskriget. I slutet av romanen, som skildrar soldaternas fysiska och andliga misär under det utdragna ställningskriget på västfronten, omkommer huvudpersonen av gasförgiftning. Samma dag meddelar krigsbulletinen att ingenting nytt finns att berätta västerifrån (därav romanens titel: „På västfronten intet nytt”). Forss har emellertid lagt till ett frågetecken efter rubriken.

För oss är frågetecknet onödigt: på kärnvapenfronten råder verkligen inget lugn! Tvärtom pågår sedan år tillbaka en ny kapprustningsrunda baserad på nya teknologier. I den deltar var och en av de vid det här laget nio kärnvapenstaterna. Om detta fortsatta vansinne omges av en skenbar stillhet beror det på att medierna har glömt att raportera om det för att i stället rikta uppmärksamhet på klimatkrisen.

Sub tiden har en världsomspännande rörelse vuxit fram mot den globala sinnessjukdomen och denna rörelse har redan lyckats förändra läget. Uppbackad av den internationella freds- och nedrustningsrörelsen och dess spjutspets i FN, Internationella kampanjen för avskaffandet av kärnvapnen (ICAN), har en majoritet av världens stater tagit sig en ny funderare över de outsägliga humanitära ochl. Detta har let till att FN: s generalförsamling har godkänt avtalet om ett förbud mot kärnvapen (Tratatul privind interzicerea armelor nucleare, TPNW).

Den 22 January i år trädde detta avtal i kraft - en händelse som massmedier i kärnvapenländerna och de länder som allierat sig med dem återigen föredrog att ignorera. Också Forss förbigick den saken med tystnad. Ändå stod “TPNW” att läsa med stora bokstäver mellan raderna i hans artikel, vars budskap således var klart om än outsagt: Kära läsare, tro inte för ett ögonblick att någonting har förändrats i och med kärnvraftför!

För att förstå denna märkliga frånvaro måste man försöka tänka sig in i den spella syn på världen som odlas och upprätthålls av de som sysslar professionellt med “vapenkontroll” (controlul armelor). Det handlar om ett zguri brödraskap, en comunitate, bestående av generaler, diplomat, tankesmedjor och vapentillverkare som lever i sin egen värld och talar sit eget orwellska språk.

Ta till exempel ordet “försvar”. Om nu kärnvapnen stärker “försvaret” är de knappast galna, utan snarare något som man bör hålla sig med om man är klok. „Avskräckning” är ett annat nyckelord, lika viktigt för vapenkontrollgemenskapen som Gud för de religiösa. Ifall du råkar tro på “avskräckningen”, ja, då är kärnvapen inte en tokig utan en rationell option. “Paritet” och “strategisk balans” är andra exempel på ord som uppenbarligen fortfarande låter helt rimliga för de som helst bara vill strunta i FN-avtalet om kärnförbud.

Men, för resten av oss framstår den fortsatta produktionen av nya kärnvapensystem, eller „moderniseringen” av de redan existerande systemen, i syfte att uppnå „avskräckning”, „paritet” och „balans” på land, på haven, i luften och sedan länge såsom strategisk nejustificată och mental obalans. Efter den 22 januari och TPNW: s ikraftträdande anser en stor del av världen dessutom att blotta innehavet av en kärnvapenarsenal, för att inte tala om dess “förbättrande”, är kriminellt.

Mer eller mindre omedvetet understöder Forss alltså en syn på världen som godtar den nukleära galenskapen. Han tar samtidigt miste på flera fakta och varje gång på samma sätt, nämligen på ett sätt som gynnar USA: s regering. Enligt Forss önskade Mihail Gorbatjov şi Ronald Reagan avskaffa inte bara medeldistansmissilerna, utan alla kärnmissiler. Men Forss tipsar inte om varför de inte sedan gjorde det. Naturligtvis inte, Reagan insisterade ju på att fortsätta med sit „Stjärnornas krig”.

Forss berättar att “alla USA: s presidenter från Reagan till Barack Obama har varit överens om att kärnvapnens roll efter kalla krigets slut varit avtagande och att deras enda uppgift är att verka krigsavhållande ”. Bărbați Daniel Ellsbergs bok The Doomsday Machine: Confessions of a Nuclear War Planner, documentează în istorie. Bland de av USA: s presidenter som offentligt eller i hemlighet har hotat andra nationer med kärnvapen återfinns såväl George HW Bush ca Bill Clinton medan andra, däribland Obama, ofta sade sådant som att “alla optioner ligger på bordet” när det gällde Iran eller ett annat land.

Forss ger Obama förtjänsten av att föra fram idén om en värld utan kärnvapen och påstår att „bara ett enda bombprojekt drevs framåt under Obamas tid”. Men Obamas tal i Hiroshima och på andra platser visade klart att han endast ville att kärnvapennedrustning skulle tas till övervägande av en senare generation. Och 2015 stödde Obama framgångsrikt den största nya investeringen i kärnvapen sedan det kalla krigets förmodade slut.

Enligt Forss önskade Ryssland skrota INF-avtalet och valde därför att bryta det. Huruvida Ryssland bröt mot INF-avtalet kan diskuteras, men det kan inte förnekas att Donald Trump gjorde slut på avtalet genom att olagligt dra sig ur det. Avtalsbestämmelserna hade dock möjliggjort för parterna att lösa frågan om anklagelserna om Rysslands avtalsbrott genom inspektioner på platsen och ömsesidiga verifieringar med satelitr samt genom att tillsätta en särskild verifierings.

Den ryska militarismen ska inte på något vis ursäktas. Medierna i västvärlden borde ändå begripa att USA skulle finna en villig förhandlingspartner ifall man valde att återupprätta INF, Open Skies-avtalet och ABM-avtalet och att förhandla om Rysslands förslag angående förbud mot rym. Mediernas vägran att inse detta förefaller irrationell. Vi behöver lite erkännande för Rysslands militära återhållsamhet efter utvidgningen av Nato, utplaceringen av missiler i Rysslands närmaste grannländer, upprustningen av Ukraina och anordnandet av stora militärövningar i Europa.

Mikael Böök, medlem în Finlanda Fredsförbund, medlem în ICAN Finlanda, David Swanson, verksamhetsledare, World Beyond War, Statele Unite ale Americii

Acest articol este inspirat de analiza de fundal pe care profesorul Stefan Forss a scris-o în Hbl 29 ianuarie sub titlul „Toate liniștite pe frontul nuclear?”

Evident, „nebunia” nucleară, așa cum o numește Forss - și suntem pe deplin de acord cu această descriere - merită să fie studiată și analizată din diferite puncte de vedere. Așadar, să prezentăm un diagnostic al stării actuale de nebunie nucleară și opinia noastră despre vindecarea acesteia, pe fondul mișcării internaționale în creștere pentru pace și dezarmare.

Titlul articolului lui Fors face aluzie la celebrul roman pacifist al lui Erich Maria Remarque despre Primul Război Mondial. La sfârșitul romanului, care descrie mizeria fizică și spirituală a soldaților în timpul războiului prelungit de uzură de pe frontul de vest, personajul principal moare de otrăvire cu gaze. În aceeași zi, buletinul de război anunță că nu este nimic nou de spus din Occident (de unde și titlul romanului: „Toate liniștite pe frontul de vest”). Cu toate acestea, Forss a adăugat un semn de întrebare la titlul articolului său.

Pentru noi, nu există nici un semn de întrebare: cu siguranță, totul nu este liniștit pe frontul nuclear, departe de el! Dimpotrivă: o nouă cursă a înarmărilor nucleare, bazată pe noile tehnologii și la care participă fiecare dintre cele nouă state cu arme nucleare, este deja în curs de ani de zile. Dacă această nebunie continuă este înconjurată de calm și liniște, este pentru că mass-media a uitat să raporteze despre aceasta în timp ce își îndreaptă atenția asupra crizei climatice.

Dar, între timp, a apărut o mișcare la nivel mondial împotriva acestei boli mintale globale și a creat o situație cu totul nouă. Susținută de mișcarea internațională de pace și dezarmare, Campania internațională pentru abolirea armelor nucleare, majoritatea statelor de arme non-nucleare din lume au reconsiderat consecințele nespuse umanitare și ecologice ale războiului nuclear și au aprobat Tratatul privind interzicerea Arme nucleare (TPNW).

Acum ratificat de peste 50 de națiuni, TPNW a intrat în vigoare pe 22 ianuarie anul acesta, eveniment ignorat în mass-media statelor nucleare și a aliaților acestora. Această evoluție a fost complet trecută cu vederea de către Stefan Forss în articolul său. Și totuși „TPNW” a fost scris cu majuscule invizibile peste tot între rânduri. Și mesajul lui Forss a fost clar: dragi cititori, nu credeți nici măcar un minut că s-a schimbat ceva cu TPNW!

Pentru a înțelege această ciudată absență a unei singure mențiuni asupra TPNW, trebuie să luăm în considerare viziunea asupra lumii care este cultivată și susținută în cadrul comunității „controlului armelor” al națiunilor nucleare. Această colecție de generali, diplomați, mulțumiri de gândire și industriași în arme trăiește în propria sa lume a limbii orwelliene.

Luați, de exemplu, „apărare”. Ei bine, dacă armele nucleare ne întăresc „apărarea”, atunci evident că nu sunt nebuni, ci rezonabili. „Descurajare” este un alt cuvânt cheie, la fel de important pentru armele nucleare ca „Dumnezeu” pentru religie. Dacă se întâmplă să crezi în „descurajare”, atunci armele nucleare nu sunt o nebunie, ci aparent o opțiune foarte rațională! „Paritate” și „echilibru strategic” sunt alte exemple de cuvinte care aparent încă au sens pentru oponenții abolirii nucleare.

Pentru ceilalți dintre noi, producția continuă de noi sisteme de arme nucleare sau „modernizarea” vechilor sisteme pentru a ajunge la „paritate” și „echilibru” pe uscat, pe mare, în aer și în spațiu, mult timp a apărut ca exces strategic și dezechilibru mental. Mai mult, după 22 ianuarie și intrarea în vigoare a TPNW, menținerea unui arsenal nuclear, ca să nu mai vorbim despre „îmbunătățirea” acestuia, este considerată criminală de o mare parte a lumii.

Forss, intenționat sau nu, susține o viziune asupra lumii care acceptă nebunia nucleară și o face greșind numeroase fapte și toate greșite în același mod, adică favorabil guvernului SUA. Potrivit lui Forss, Gorbaciov și Reagan au dorit abolirea armelor nucleare. Forss nu dă niciun indiciu de ce nu au făcut-o. Desigur, nu au scăpat de toate rachetele pentru că Reagan a insistat să investească în schema sa „Star Wars”.

Forss ne spune că „Toți președinții Statelor Unite de la Reagan la Barack Obama au fost de acord că rolul armelor nucleare după sfârșitul Războiului Rece a fost în scădere și că singura lor sarcină este să acționeze ca un factor de descurajare a războiului”. Dar cartea lui Dan Ellsberg, Masina Doomsday: Confesiunile unui planificator de razboi nuclear, documentează faptul că președinții SUA care au făcut amenințări nucleare publice sau secrete specifice asupra altor națiuni, despre care știm, au inclus George HW Bush și Bill Clinton, în timp ce alții, inclusiv Barack Obama, au spus frecvent lucruri precum „Toate opțiunile sunt tabelul ”în raport cu Iranul sau o altă țară.

Forss îl recunoaște pe Obama că dorește să promoveze ideea unei lumi libere de arme nucleare și susține că în timpul lui Obama „doar un singur proiect de bombă a fost împins înainte”. Dar discursurile lui Obama din Hiroshima și din alte părți au arătat clar că dorea ca dezarmarea nucleară să fie luată în considerare doar la o generație viitoare. Și în 2015, Obama a susținut cu succes cea mai mare nouă investiție în arme nucleare de la presupusul sfârșit al Războiului Rece.

Potrivit lui Forss, Rusia a dorit să pună capăt INF și a ales să o încalce. Este discutabil dacă Rusia l-a încălcat, dar nu este discutabil faptul că Donald Trump a încheiat-o retrăgându-se ilegal din acesta, în timp ce tratatul însuși a furnizat mijloacele de soluționare a acuzațiilor aduse Rusiei, prin inspecții intruzive la fața locului, susținute de verificarea reciprocă prin satelit. și alte mecanisme de monitorizare și o Comisie specială de verificare pentru a soluționa orice litigii.

În timp ce există o mulțime de vină și nu există nicio scuză pentru militarismul rus, mass-media occidentală pare irațional determinată să nu înțeleagă că Statele Unite ar găsi un partener dispus dacă ar alege să restabilească tratatele INF, Open Skies sau ABM și a ales să răspundă propunerii Rusiei privind interdicțiile asupra armelor spațiale sau a atacurilor cibernetice și să arate o oarecare recunoaștere a reținerii militare a Rusiei după extinderea NATO, instalarea rachetelor în vecinii imediați ai Rusiei, armarea Ucrainei și organizarea unor repetiții majore de război exerciții în Europa.