Rivista di libru: Perchè a guerra? di Christopher Coker

Da Peter van den Dungen, World BEYOND War, Jinnaru 23, 2022

Critica di u libru: Perchè a Guerra? di Christopher Coker, Londra, Hurst, 2021, 256 pp., £ 20 (Hardback), ISBN 9781787383890

Una risposta corta è forte à Perchè a Guerra? chì i lettori femine ponu prupone hè "per via di l'omi!" Una altra risposta puderia esse "per via di opinioni espresse in libri cum'è questu!" Christopher Coker si riferisce à "u misteru di a guerra" (4) è affirmeghja chì "L'umani sò inevitabbilmente viulenti" (7); "A guerra hè ciò chì ci face umani" (20); "Ùn scapperemu mai da a guerra perchè ci sò limiti à quantu pudemu mette e nostre origini daretu à noi" (43). Ancu se perchè a guerra? subitu ricorda a currispundenza intitulata simile trà Albert Einstein è Sigmund Freud,1 publicata in u 1933 da l'Istitutu Internaziunale di Cooperazione Intellettuale di a Società di e Nazioni, Coker ùn si riferisce micca. Ùn ci hè mancu menzione di CEM Joad's Why War? (1939). L'opinione di Joad (diferente da quella di Coker) hè stata audacemente dichjarata nantu à a copertina di questu Penguin Special 1939: "U mo casu hè chì a guerra ùn hè micca qualcosa chì hè inevitabbile, ma hè u risultatu di certe circustanze artificiali; chì l'omu pò abolirli, cum'è ellu hà abulitu e circustanze in quale a pesta fiurì'. Ugualmente sconcertante hè l'absenza di rifarenza à un classicu nantu à u sughjettu, Kenneth N. Waltz's Man, the State and War ([1959] 2018). Stu teoricu preeminente di e relazioni internaziunali hà avvicinatu a quistione identificendu trè "imaghjini" cumpetitivi di a guerra, situendu u prublema in caratteristiche essenziali di l'individuu, u statu è u sistema internaziunale, rispettivamente. Waltz hà cunclusu, cum'è Rousseau prima di ellu, chì e guerre trà i stati accadenu perchè ùn ci hè nunda per impediscenu (in cuntrastu à a pace relativa in i stati-nazioni grazia à u guvernu cintrali, cù l'anarchia chì impera trà elli per l'assenza di un sistema di governance globale). Dapoi u 19u seculu, a crescita di l'interdependenza statali è a crescente distruttività di a guerra anu risultatu in tentativi di riduce l'incidenza di a guerra istituendu strutture di governanza glubale, in particulare a Liga di e Nazioni dopu à a Prima Guerra Munniali è l'Uniti. Nazioni dopu a seconda guerra mundiale. In Auropa, i schemi seculari per superà a guerra sò stati infine realizati (almenu in parte) in u prucessu chì hà risultatu in l'Unione Europea è chì hà inspiratu l'emergenza di altre urganisazioni regiunale. Piuttostu puzzling per un prufessore di relazioni internaziunali di recente ritirata à a LSE, a spiegazione di a guerra di Coker ignora u rolu di u statu è e carenze di a governanza internaziunale è cunsidereghja solu l'individuu.

Ellu trova chì u travagliu di l'ethologu olandese Niko Tinbergen ("di quale hè improbabile di avè intesu") - "l'omu chì guardava i gabbiani" (Tinbergen [1953] 1989), chì era intrigatu da u so cumpurtamentu aggressivu - offre u u megliu modu per furnisce una risposta à Perchè a Guerra? (7). Referenze à u cumpurtamentu di una grande varietà di animali appariscenu in tuttu u libru. Eppuru, Coker scrive chì a guerra hè scunnisciuta in u mondu animale è chì, citendu Tucidide, a guerra hè "a cosa umana". L'autore seguita "U Metudu Tinbergen" (Tinbergen 1963) chì cunsiste à dumandà quattru dumande nantu à u cumpurtamentu : chì sò l'urighjini ? Chì sò i meccanismi chì permettenu di fiurisce ? chì hè a so ontogenia (evoluzione storica) ? è quale hè a so funzione? (11). Un capitulu hè dedicatu à ognuna di queste linee di ricerca cù un capitulu cuncludente (u più interessante) chì indirizza i sviluppi futuri. Saria statu più apprupriatu è fruttìvule se Coker avia pigliatu nota di u travagliu di u fratellu di Niko, Jan (chì hà spartutu u primu premiu Nobel in l'ecunumia in u 1969; Niko hà spartutu u premiu in fisiologia o medicina in u 1973). Se Coker hà intesu parlà di unu di i più impurtanti economisti di u mondu chì era un cunsiglieru di a Liga di e Nazioni in l'anni 1930 è un forte difensore di u guvernu mundiale, ùn ci hè micca menzione. A longa è illustre carriera di Jan hè stata cunsacrata à aiutà à cambià a sucetà, cumpresa a prevenzione è l'abolizione di a guerra. In u so libru co-autore, Warfare and welfare (1987), Jan Tinbergen hà sustinutu l'inseparabilità di benessiri è sicurità. A Network of European Peace Scientists hà chjamatu a so cunferenza annuale dopu à ellu (20a edizione in 2021). Hè ancu pertinente per nutà chì u cullegu di Niko Tinbergen, u distintu etologu è zoologu Robert Hinde, chì hà servitu in a RAF durante a Siconda Guerra Munniali, era presidente di u Gruppu Pugwash Britannicu è di u Muvimentu per l'Abolizione di a Guerra.

Coker scrive: "Ci hè un mutivu specificu chì aghju scrittu stu libru. In u mondu occidentale, ùn avemu micca preparatu i nostri figlioli per a guerra " (24). Questa dichjarazione hè discutibile, è mentre chì certi accontentanu è ghjudicheranu questu un fallimentu, altri rispondenu, "cum'è bè - duvemu educà per a pace, micca a guerra". Ellu attira l'attenzione à i meccanismi culturali chì cuntribuiscenu à a persistenza di a guerra è dumanda: "Ùn avemu micca pruvatu à dissimulà a bruttura di a guerra". . . è ùn hè micca questu unu di i fatturi chì l'impulsanu? Ùn ci anestesiamu ancu à morte cù eufemismi cum'è "i caduti" ?' (104). Piuttostu cusì, ma pare riluttante à cuncede chì tali fatturi ùn sò micca immutable. Coker stessu ùn pò micca esse cumplettamente irreprensibile quandu affirma, "ùn ci hè micca un tabù contr'à a guerra". Ùn ci hè nisuna injunzione per esse truvata contr'à questu in i Dieci Cumandamenti "(73) - chì implica chì "Ùn tumbà micca" ùn hè micca applicatu à l'uccisione in guerra. Per Harry Patch (1898-2009), l'ultimu suldatu britannicu sopravvivente di a Prima Guerra Munniali, "A guerra hè un assassiniu urganizatu, è nunda di più"2 ; per Lev Tolstoj, "i suldati sò assassini in uniforme". Ci sò parechje riferimenti à Guerra è Pace (Tolstoj 1869) ma nimu à i so scritti più tardi, assai diffirenti nantu à u sughjettu (Tolstoj 1894, 1968).

Nantu à a pittura, un altru mecanismu culturale chì Coker cunsidereghja, cummenta: "A maiò parte di l'artisti. . . ùn hà mai vistu un campu di battaglia, è dunque mai dipintu da una sperienza di prima mano. . . u so travagliu restava sicuru senza rabbia o furia, o ancu simpatia basica per e vittime di a guerra. Raramente sceglienu di parlà in nome di quelli chì sò rimasti senza voce in l'età » (107). Questu hè veramente un altru fattore chì cuntribuisce à l'impulsu à a guerra chì, però, hè ancu sottumessu à cambià è e so implicazioni, di novu, ignora. Inoltre, trascura l'opere di alcuni di i più grandi pittori di i tempi muderni, cum'è u Russu Vasily Vereshchagin. William T. Sherman, u cumandante americanu di e truppe di l'Unione durante a Guerra Civile di i Stati Uniti, l'hà proclamatu "u più grande pittore di l'orrori di a guerra chì hà mai vissutu". Vereshchagin divintò un suldatu per sapè a guerra da l'esperienza persunale è chì hè mortu à bordu di una corazzata durante a Guerra Russo-Giapponese. In parechji paesi, i suldati eranu pruibiti di visità esibizioni di i so pitture (anti-) di guerra. U so libru nantu à a disastruosa campagna russa di Napoleone (Verestchagin 1899) hè statu pruibitu in Francia. Ci vole dinù esse citatu à Iri è Toshi Maruki, i pittori giapponesi di i pannelli di Hiroshima. Ci hè una spressione di rabbia o furia più struggente chè u Guernica di Picasso ? Coker si riferisce à questu, ma ùn dice micca chì a versione di tappezzeria chì finu à pocu tempu era affissata in l'edificiu di l'ONU in New York hè stata (in)famosa coperta in u frivaru di u 2003, quandu u Sicritariu di Statu di i Stati Uniti Colin Powell argumentò u casu per a guerra contru l'Iraq. 3

Ancu s'è Coker scrive chì era solu cù a Prima Guerra Munniali chì l'artisti dipintu sceni "chì avissiru duvutu scoraggià quellu chì avia pensatu à unisce à i culori" (108), ùn si tace nantu à i diversi miccanismi utilizati da l'autorità statali per impedisce un tali scoraggiamentu. Includenu a censura, a pruibizione è l'incendia di tali opere - micca solu, per esempiu, in Germania nazista, ma ancu in i Stati Uniti è u Regnu Unitu finu à oghje. A menzogna, a suppressione è a manipulazione di a verità, prima, durante è dopu a guerra hè ben documentata in esposizioni classiche da, per esempiu, Arthur Ponsonby (1928) è Philip Knightly ([1975] 2004) è, più recentemente, in The Pentagon Papers ( Guerra di Vietnam), 4 U Rapportu di l'Inchiesta in Iraq (Chilcot) 5, è I Documenti Afghanistan di Craig Whitlock (Whitlock 2021). In listessa manera, da u principiu, l'armi nucleari sò stati circundati da u sicretu, a censura è a minzogna, cumpresu a seguita di i bumbardamenti di Hiroshima è Nagasaki in l'aostu di u 1945. L'evidenza di questu ùn pudia esse mostrata in u so 50 anniversariu in u 1995 in una grande mostra chì avia statu pianificatu in u Smithsonian in Washington DC; hè statu annullatu è u direttore di u museu licenziatu per bona misura. I primi filmi di a distruzzione di e duie cità sò stati cunfiscati è ripressi da i Stati Uniti (vede, per esempiu Mitchell 2012; vede ancu a rivista di Loretz [2020]) mentre a BBC hà pruibitu a mostra in televisione di The War Game, un filmu chì avia avutu. commissionatu nantu à l'effettu di caccià una bomba nucleare nantu à Londra. Hè decisu di ùn trasmette micca u filmu per paura chì era prubabile di rinfurzà u muvimentu di l'armi anti-nucleari. Coraggiosi denuncianti cum'è Daniel Ellsberg, Edward Snowden è Julian Assange sò stati perseguitati è puniti per a so esposizione di l'inganni ufficiali, di crimini di guerre d'aggressione è di crimini di guerra.

Cum'è un zitellu, Coker li piacia à ghjucà cù i suldati di ghjoculi è cum'è un adulescente era un avid participante in ghjochi di guerra. Hè vuluntariu per a forza di i cadetti di a scola è piaceva à leghje nantu à a Guerra di Troia è i so eroi è si calmò à e biografie di grandi generali cum'è Alessandru è Ghjuliu Cesare. L'ultimu era "unu di i più grandi predatori di schiavi di tutti i tempi". Dopu avè campatu durante sette anni, turnò in Roma cù un milione di prigiuneri in u rimorchiu chì sò stati vinduti in schiavitù, cusì. . . facendulu un miliardariu per a notte » (134). In tutta a storia, a guerra è i guerrieri sò stati assuciati cù l'avventura è l'eccitazione, è ancu a gloria è l'eroisimu. L'ultime opinioni è i valori sò tradizionalmente trasmessi da u statu, a scola è a chjesa. Coker ùn dice micca chì a necessità di un altru tipu d'educazione, di l'eroi è di a storia hè stata sustinuta digià 500 anni fà (quandu a guerra è l'armi eranu primitivi in ​​paragunà cù l'oghje) da i principali umanisti (è critichi di u statu, a scola è a chjesa) cum'è Erasmus è Vives chì eranu ancu i fundatori di a pedagogia muderna. Vives attache una grande impurtanza à l'scrittura è l'insignamentu di a storia è critica i so corruzzione, affirmannu "Saria più veru di chjamà Erodotu (chì Coker si riferisce ripetutamente cum'è un bon narratore di storie di guerra) u babbu di i bugie chè di a storia". Vives s'oppone ancu à l'elogi di Julius Caesar per avè mandatu tanti millaie d'omi à morte viulente in guerra. Erasmu era un criticu severu di u Papa Ghjuliu II (un altru ammiratore di César chì, cum'è papa, hà aduttatu u so nome) chì riputatu hà passatu più tempu in u campu di battaglia chè in u Vaticanu.

Nisuna menzione hè fatta di i numerosi interessi assuciati cù, è stimulanti, a guerra, prima di tuttu a professione militare, i fabbricanti d'armi è i cummercianti d'armi (aka "mercanti di morte"). Un suldatu americanu famosu è assai decoratu, u Major General Smedley D. Butler, sustinia chì War is a Racket (1935) in quale i pochi prufitti è parechji paganu i costi. In u so discorsu di addiu à u populu americanu (1961), u presidente Dwight Eisenhower, un altru generale di l'armata americanu assai decoratu, hà avvistatu profeticamente di i periculi di un cumplessu militare-industriale in crescita. U modu in quale hè implicatu in a decisione chì porta à a guerra, è in a so cumportamentu è rappurtazioni, hè ben documentatu (cumpresu in e publicazioni riferite sopra). Ci sò parechji studii di casu cunvincenti chì illuminanu l'urighjini è a natura di parechje guerri cuntempuranee è chì furniscenu risposte chjaramente è disturbanti à a quistione Perchè a Guerra? U cumpurtamentu di i gabbiani pare esse una irrilevanza. Tali studii di casi basati in evidenza ùn formanu micca parte di l'investigazione di Coker. Sorprendentemente assente da a bibliografia numericamente impressiunanti di ca. 350 tituli hè a letteratura scientifica nantu à a pace, a risoluzione di cunflitti è a prevenzione di a guerra. Infatti, a parolla "pace" hè praticamente assente da a bibliografia; una rara riferenza si trova in u titulu di u famosu rumanzu di Tolstoj. U lettore hè cusì ignoratu di e scuperte nantu à e cause di a guerra in u risultatu di a ricerca di a pace è i studii di pace chì emergenu in l'anni 1950 da una preoccupazione chì a guerra in l'era nucleare minacciava a sopravvivenza di l'umanità. In u libru idiosincraticu è cunfusu di Coker, i riferimenti à una larga gamma di literatura è filmi sguassate a pagina; elementi disparati chì sò gettati in u mischju creanu una impressione caòtica. Per esempiu, appena Clausewitz hè statu introduttu, Tolkien appare (99-100); Omeru, Nietzsche, Shakespeare è Virginia Woolf (frà altri) sò chjamati in e pagine dopu.

Coker ùn cunsiderà micca chì pudemu avè guerri perchè "u mondu hè sopraarmatu è a pace hè sottofinanziata" (Segretariu Generale di l'ONU Ban Ki-moon). O perchè ci sò sempre guidati da l'antica (è screditata) dictum, Si vis pacem, para bellum (Se vulete a pace, preparate à a guerra). Puderia esse perchè a lingua chì usemu piatta a realità di a guerra è hè chjappata in eufemismi : i ministeri di a guerra sò diventati ministeri di a difesa, è avà a sicurità. Coker ùn tratta micca (o solu in passaghju) questi prublemi, chì tutti ponu esse cunsideratu cum'è cuntribuiscenu à a persistenza di a guerra. Hè a guerra è i guerrieri chì dominanu i libri di storia, i munumenti, i musei, i nomi di e strade è e piazze. I sviluppi è i muvimenti recenti per a decolonizazione di u curriculum è di l'arena publica, è per a ghjustizia è l'ugualità razziale è di genere, anu ancu esse allargate à a demilitarizazione di a sucità. In questu modu, una cultura di pace è di non viulenza pò rimpiazzà gradualmente una cultura di guerra è di viulenza assai arradicata.

Quandu si parla di HG Wells è di altre "iterazioni fittizie di u futuru", Coker scrive: "Imaginà u futuru, di sicuru, ùn significa micca di creà lu" (195-7). In ogni casu, IF Clarke (1966) hà sustinutu chì qualchì volta i stori di a guerra futura suscitanu l'aspettattivi chì assicurendu chì, quandu a guerra hè ghjunta, saria più viulente ch'ellu ùn avia statu u casu. Inoltre, imaginà un mondu senza guerra hè una precondizione essenziale (anche insufficiente) per a realizà. L'impurtanza di sta maghjina in a furmazione di u futuru hè stata cunvintamenti argumentata, per esempiu, da E. Boulding è K. Boulding (1994), dui pionieri di a ricerca di a pace chì alcuni di u so travagliu hè statu inspiratu da L'Image di u Futuru di Fred L. Polak. (1961). Una maghjina sanguinosa nantu à a copertina di Perchè a guerra? dice tuttu. Coker scrive: "A lettura ci face veramente persone diverse; Tendemu à vede a vita più positivamente. . . a lettura di un rumanzu di guerra inspirante rende più prubabile chì pudemu appiccà à l'idea di a bontà umana » (186). Questu pare un modu stranu per inspirà a bontà umana.

Fonti

  1. Perchè a Guerra? Einstein à Freud, 1932, https://en.unesco.org/courier/may-1985/ why-war-letter-albert-einstein-sigmund-freud Freud à Einstein, 1932, https:// en.unesco.org /courier/marzo-1993/perchè-lettera-di-guerra-freud-einstein
  2. Patch è Van Emden (2008); Audiolibru, ISBN-13: 9781405504683.
  3. Per riproduzioni di l'opere di i pittori citati, vede Guerra è Arta editata da Joanna Bourke è rivista in questa rivista, Vol 37, No 2.
  4. Documenti di u Pentagonu: https://www.archives.gov/research/pentagon-papers
  5. L'Inchiesta Iraq (Chilcot): https://webarchive.nationalarchives.gov.uk/ukgwa/20171123122743/http://www.iraqinquiry.org.uk/the-report/

Vede ancu

Boulding, E., è K Boulding. 1994. L'avvene : images è prucessi . 1000 Oaks, California: Sage Publishing. ISBN : 9780803957909.
Butler, S. 1935. A guerra hè una racchetta. 2003 ristampa, USA: Feral House. ISBN : 9780922915866.
Clarke, IF 1966. Voices Prophesying War 1763-1984. Oxford: Oxford University Press.
Joad, CEM 1939. Perchè a Guerra ? Harmondsworth: Pinguinu.
Knightly, P. [1975] 2004. A prima vittima. 3ª ed. Baltimore: Johns Hopkins University Press. ISBN : 9780801880308.
Loretz, Ghjuvanni. 2020. Rivista di Fallout, u Cover-up di Hiroshima è u Reporter chì l'hà rivelatu à u mondu, da Lesley MM Blume. Medicina, cunflittu è sopravvivenza 36 (4): 385-387. doi:10.1080/13623699.2020.1805844
Mitchell, G. 2012. Atomic Cover-up. New York, Sinclair Books.
Patch, H., è R Van Emden. 2008. L'ultima lotta Tommy. Londra: Bloomsbury.
Polak, FL 1961. L'imaghjini di u futuru. Amsterdam: Elsevier.
Ponsonby, A. 1928. Falsehood in War-time. Londra: Allen & Unwin.
Tinbergen, Jan, è D Fischer. 1987. Warfare and Welfare: Integrating Policy Security in Socio-Economic Policy. Brighton: Libri Wheatsheaf.
Tinbergen, N. [1953] 1989. U mondu di l'aringa di u gabbianu: un studiu di u cumpurtamentu suciale di l'uccelli, New Naturalist Monograph M09. nova ed. Lanham, Md: Lyons Press. ISBN: 9781558210493. Tinbergen, N. 1963. "On Aims and Methods of Ethology". Zeitschrift für Tierpsychologie 20: 410–433. doi:10.1111/j.1439-0310.1963.tb01161.x.
Tolstoj, L. 1869. Guerra è pace. ISBN: 97801404479349 Londra: Penguin.
Tolstoi, L. 1894. U Regnu di Diu hè in tè. San Francisco: Internet Archive Open Library Edizione N ° OL25358735M.
Tolstoj, L. 1968. Scritti di Tolstoj nantu à a disubbidienza civile è a non-violenza. Londra: Peter Owen. Verestchagin, V. 1899. "1812" Napulione I in Russia; cù una Introduzione di R. Whiteing. 2016 dispunibule cum'è e-book Project Gutenberg. Londra: William Heinemann.
Waltz, Kenneth N. [1959] 2018. L'omu, u Statu è a Guerra, A Analisi Teorica. rivista ed. New York: Columbia University Press. ISBN : 9780231188050.
Whitlock, C. 2021. L'Afghanistan Papers. New York: Simon & Schuster. ISBN 9781982159009.

Peter van den Dungen
Istitutu di Pace Bertha Von Suttner, L'Aia
petervandendungen1@gmail.com
Questu articulu hè statu ripubblicatu cù cambiamenti minori. Questi cambiamenti ùn anu micca impattu u cuntenutu accademicu di l'articulu.
© 2021 Peter van den Dungen
https://doi.org/10.1080/13623699.2021.1982037

Lascia un Audiolibro

U vostru indirizzu email ùn seranu micca publicatu. campi nicissarii sò marcati *

Artìculi Related

A nostra Teoria di u Cambiamentu

Cumu finisce a guerra

Move for Peace Challenge
Avvenimenti antiguerra
Aiutateci a Cresce

Donatori Chjucchi Ci Mantene Andatu

Se sceglite di fà una cuntribuzione recurrente di almenu $ 15 per mese, pudete selezziunate un rigalu di ringraziu. Ringraziemu i nostri donatori recurrenti nantu à u nostru situ web.

Questa hè a vostra chance di reimaginà a world beyond war
Negoziu WBW
Traduci A Qualchese Lingua